Fragmente și publicații Corina Savu

În afară de cele două romane apărute până acum, Corina Savu are și alte lucrări în antologii. Le puteți găsi accesând următoarele link-uri:

Antologia “Cuplul, in cautarea paradisului pierdut” 2016 , de la pagina 99

Nature 2016 International anthology , de la pagina 81

În prezent, autoarea lucrează la un nou roman, al cărui titlu nu ni l-a dezvăluit încă. Găsiți pe Bookcaffe un fragment din romanul în lucru.

În continuare, vă las un nou fragment din romanul în lucru:

„Cezar o privi şi un zâmbet îi dansă pe buze.

– Smaranda… A ales un drum greu, dar a fost alegerea ei. Eu nu am făcut altceva decât să-i uşurez povara. Atât cât am putut şi mi-a dat voie. Am vrut să ducă o viaţă normală.

Cezar se opri brusc. Vorbind despre ea-i trezea amintiri cu puternică încărcătură emoţională. Victoria simţi ezitarea şi vocea uşor instabilă. Era geloasă. Simţea nevoia să ştie totul despre această femeie venită din trecut pentru a-i tulbura prezentul şi a-i şterge viitorul alături de Cezar.

– Nu am vrut să sfârşească ca mine… Dar ştiam că în ziua în care am lăsat-o în spital, aveam să mă întorc după ea. Nu a fost să fie. Am pierrdut-o.

Victoria înghiţi în sec înainte să-l întrebe. Putea să zică lumea că este o nenorocită fără inimă, dar singurul răspuns care ar fi mulţumit-o era că Smaranda aia era moartă. Moartă şi la mulţi metri sub pământ.

– Moartă?!

Cuvântul îl tulbură pe Cezar, făcându-l să se ridice de lângă ea şi să se aşeze în faţa uşii balconului.

– Nu cred. Prefer să zic dispărută.

Nu o mulţumea pe deplin răspunsul. Totuşi, pentru moment, se simţea liniştită. Dispărută suna ca moartă.

– Douăzeci şi cinci de ani din cei treizeci ai mei nu am cunoscut decât organizaţia. Am cunoscut doar disciplina şi am trăit aproape de moarte. Nu am cunoscut niciodată prietenia sau iubirea fără suspiciune şi trădare. Am fost programat să sfidez emoţiile şi trăirile umane obişnuite, dar eu… De fapt noi, eu şi Smaranda. Ambii am negat sentimentele care ne făceau umani. Eu am rămas pe veci în zona asta. Ea a mai ieşit. A avut noroc. Numai că, la revenirea acelei stări de negare şi ură, e mai rău. Deci, ea a avut şi mai mare ghinion. Eu nu am cunoscut decât partea urâtă a lumii. Ea, dând de fericire şi cu speranţa că o va avea pe veci, revenind la hidoşenia din care a plecat, a fost devastator. Nu ai idee cât te transformă asta.

Acum, Victoria nu ştia dacă să o compotimească sau să nu-i pese câtuşi de puţin de soarta Smarandei. Numai că inima ei fusese dintotdeauna de partea celor oropsiţi. Se ridică, se lipi de spatele iubitului ei şi încolăci mâinile după mijlocul lui.

Cezar continua cu tristeţe profundă în glas:

– Smaranda nu va fi niciodată ca mine, căci nu are aceleaşi abilităţi.

– Nu este şi nu va fi pentru că tu eşti special.

Victoria zâmbi şi puse capul pe spatele lui, simţindu-i muşchii încordaţi. Spuse asta pentru că nu auzise care era meseria lui. Un criminal cu sânge rece.”