„Caraval” – Stephanie Garber

„Caraval” – Stephanie Garber

 

De fiecare dată când citesc o carte extraordinară, îmi vine destul de greu să scriu despre ea. Este și cazul cărții „Caraval” de Stephanie Garber. Dacă ar fi să descriu cartea aceasta într-un singur cuvânt, acela ar fi magică. Și nu doar pentru că este o carte în care totul este magic, ci pentru sentimentele pe care le trăiește cititorul în timpul lecturării ei. Este exact genul acela de carte care îl determină pe cititor să stea cu sufletul la gură și să treacă prin diverse stări – de la bucurie, la tristețe, de la teamă, la speranță.

Caraval este de fapt un joc, în care nimic nu este ceea ce pare a fi. Stăpânul Caravalului, Legend, este un personaj cât se poate de misterios. Toată lumea vorbește despre el că este un om căruia îi plac jocurile, dar care este și foarte dur, în același timp. Renumitul joc este unul deosebit de periculos, datorită magiei care îl înconjoară. Oamenii sunt avertizați că nu trebuie să aibă încredere în tot ceea ce văd sau aud în timpul jocului. De asemenea, se spune că unii ar putea chiar înnebuni în Caraval. Nici moartea nu este chiar surprinzătoare, deși o singură persoană a murit în timpul Caravalului, în întreaga istorie a acestui joc.

Bine ați venit la Caraval! Cel mai mare spectacol de pe uscat sau de pe apă. Înăuntru, veți trăi mai multe minuni decât văd cei mai mulți dintre oameni într-o viață întreagă. Puteți sorbi magia dintr-o ceașcă și cumpăra vise într-o sticlă. Dar, înainte de a pătrunde cu totul în lumea noastră, trebuie să țineți minte că totul este un joc. Ce se întâmplă dincolo de această poartă poate să vă sperie sau să vă încânte, dar nu vă lăsați păcăliți. Vom încerca să vă convingem că este real, dar totul este un joc. O lume fabricată din iluzii. Așadar, chiar dacă vrem să vă impresionăm, aveți grijă să nu vă lăsați impresionați prea mult. Visele care devin realitate pot fi frumoase, dar, de asemenea, se pot transforma în coșmaruri când oamenii nu se trezesc.”

Scarlett și Donatella Dragna sunt fiicele Guvernatorului din Insula Trisda. De când mama lor a dispărut, tatăl lor a devenit extrem de sever. Se comportă deosebit de urât cu toată lumea, fetele lui nefăcând excepție de la comportamentul său brutal. Încă de când erau copii, cele două surori și-au dorit mai mult decât orice să poată participa la Caraval, cu toate că tatăl lor le-ar fi pedepsit crunt și dacă ar fi aflat doar de simpla lor dorință.

Nimic din ceea ce facem nu este lipsit de pericole. Dar acest lucru merită riscul. Ai așteptat asta toată viața, ți-ai pus dorințe cu fiecare stea căzătoare, te-ai rugat ca fiecare corabie care intra în port să fie acea corabie fermecată, care să îi aducă pe misterioșii artiști ai Caravalului. Îți dorești asta chiar mai mult decât mine.”

După șapte ani în care Scarlett, sora mai mare, i-a trimis câte o scrisoare anual lui Legend, în care își exprima dorința ca el să vină pe insula lor pentru a ține renumitul joc, iată că vine momentul mult așteptat – Legend îi trimite lui Scarlett o scrisoare, prin care le invită pe cele două surori, precum și pe logodnicul conte al lui Scarlett, să participe la joc.

„Scarlett se gândi să-și apere logodnicul, dar sora ei deja își exprimase clar părerea în legătură cu logodna lui Scarlett. Nu conta că mariajele aranjate erau foarte la modă în tot Imperiul Meridian sau că, timp de câteva luni, contele îi trimisese cu fidelitate lui Scarlett cele mai sincere scrisori; Tella refuza să înțeleagă cum putea Scarlett să se mărite cu un bărbat pe care nu îl întâlnise personal niciodată. Totuși, gândul de a rămâne în Trisda o înspăimânta pe Scarlett mai mult decât ideea de a se căsători cu un bărbat necunoscut.”

O singură problemă apare însă, și anume locul în care are să se țină jocul în acest an – Insula Viselor, o insulă îndepărtată, care nu face parte din Imperiul Meridian, de unde este Insula Trisda. Pe lângă aceasta, Scarlett urmează să se căsătorească în scurt timp cu logodnicul său necunoscut, contele. Astfel, participarea la joc îi este imposibilă, întrucât nu ar reuși să ajungă la timp pentru căsătorie. Dar premiul acestui an este cât se poate de atrăgător – câștigătorul jocului are dreptul la o dorință, care îi va fi îndeplinită.

„Jocul era diferit în fiecare an, dar se zvonea că unele lucruri erau la fel. Exista întotdeauna un fel de vânătoare de comori, care implica un obiect despre care se presupunea că ar fi fost o coroană, un sceptru, un inel, o tăbliță sau un pandantiv.”

În momentul în care Scarlett o caută pe Tella să îi dea vestea, o găsește în compania unui marinar, pe nume Julian. Deși Scarlett este prea înspăimântată de reacția tatălui lor dacă ele ar pleca la Caraval, Tella și Julian reușesc să o ducă pe Insula Viselor.

„Priveliștea era încântătoare și fermecată, în același timp. Toate magazinele erau închise, iar zăpada de pe acoperișurile acestora se odihnea ca praful de pe niște cărți de povești abandonate. Scarlett nu știa ce fel de loc era acesta, dar nu era așa cum își imaginase Caravalul.”

Aventura abia acum începe. Ajunsă cu dificultate pe insulă, Scarlett descoperă dispariția surorii ei. Julian o ajută să ajungă la timp la Caraval, pentru a-și putea găsi sora. Dar problemele sunt departe de a fi rezolvate, ba chiar dimpotrivă, situația lor se complică și mai mult, în momentul în care descoperă că Tella a fost răpită. Pentru a putea câștiga jocul, Scarlett trebuie să descopere indiciile și să își găsească sora, înainte de ultimul răsărit, care încheie perioada Caravalului.

Pentru a reuși, trebuie să respecte regulile impuse, să fie atentă la tot și să nu aibă încredere în persoanele pe care le întâlnește. Chiar și Julian este un personaj misterios, în care Scarlett nu știe dacă poate avea încredere sau nu. Așa cum descoperă, este obișnuit să mintă, însă comportamentul lui și sprijinul pe care i-l oferă, fără nici un motiv aparent, o determină să se apropie de el și să îi ofere încredere.

Fă ce vrei, Roșiuță, dar te avertizez prietenește pentru când vei intra: fii atentă în cine ai încredere; majoritatea oamenilor de aici nu sunt ceea ce par.”

Pe parcursul jocului, luăm parte la o serie de întâmplări, care mai de care mai deosebite, mai încărcate de magie și mister. O însoțim pe Scarlett prin toate încercările la care este supusă, suferim alături de ea și avem emoții când vedem cum trece timpul, fără ca ea să se apropie de găsirea Tellei. Asemenea lui Scarlett, nu ni se dă nici un moment de respiro, acțiunea fiind alertă, iar suspansul maxim, în fiecare moment.

Până să descoperim ce se întâmplă în a cincea – și ultima noapte de Caraval, trecem prin toate stările posibile. Până și cititorul este atras într-o stare de neîncredere și de confuzie. Iar finalul este exact pe măsura cărții, și anume imprevizibil, surprinzător.

0 thoughts on “„Caraval” – Stephanie Garber

  1. Felicitări pentru recenzia minunată! <3 Primele pagini nu mă încântaseră, apoi a fost o adevărată feerie…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: