„O viață mai bună” – Anna Gavalda

„O viață mai bună” – Anna Gavalda

 

Vi s-a întâmplat vreodată să aveți așteptări destul de mari de la o carte, bazându-vă doar pe copertă și titlu? Să aveți impresia că o să vă placă, în mod sigur, dar să fiți ușor dezamăgiți în urma lecturii? Eu tocmai am pățit-o. Mă așteptam la mai mult de la cartea „O viață mai bună”, de Anna Gavalda. Eram aproape sigură că voi descoperi o poveste frumoasă, „dulce”, care să aibă un final fericit, în ton cu titlul cărții. În schimb, am descoperit o carte pe alocuri amuzantă, pe alocuri ușor plictisitoare. Cel puțin, aceasta este părerea mea, dar nu contest că ar fi o carte bună, care să aibă cititorii ei.

Cartea este divizată în două părți, independente una față de cealaltă. Fiecare prezintă o poveste distinctă, cu un protagonist diferit. Prima parte îi este dedicată lui Mathilde, iar a doua lui Yann. Dacă prima parte mi-a adus cel puțin câte un zâmbet, ba chiar și câte un hohot de râs de câteva ori, a doua parte mi s-a părut destul de plictisitoare.

P8200543.JPG

Mathilde Salmon este o tânără de douăzeci și patru de ani, care a renunțat la masterat, pentru a lucra la firma cumnatului său. Acesta deține o agenție de creație digitală, iar Mathilde este responsabilă cu postarea diverselor comentarii pe site-uri. Mathilde locuiește în chirie cu două surori.

„Doar o chestie, atunci, ultima… Trecerea tipului, bărbatului, hoțului ăstuia prin viața mea nu va fi avut altă urmare concretă decât să-mi întărească convingerea că lunga boală și agonia mamei mele mă inspiraseră să descopăr, acum câțiva ani, că expresia „Ce nu te ucide te face mai puternic” e o mare idioțenie, ce nu te ucide nu te ucide, nimic mai mult.”

Punctul culminant al vieții ei îl reprezintă momentul în care pierde geanta în care se află un plic cu suma de 10000 euro, partea surorilor pentru renovarea apartamentului în care locuiesc. Unde a pierdut-o? La o cafenea de lângă Arcul de Triumf, în Paris. Pe lângă plicul cu bani, geanta conține toate lucrurile importante ale Mathildei: portofelul, banii ei, cheile, actele, telefonul mobil, precum și alte suveniruri personale.

„Deci… ăăă… cum să zic? Tipul ăsta mătăhălos, cu față de bebeluș, un aer oarecum bovin și un vocabular – pe scurt – limitat, se plimba cu o valiză plină de cuțite asupra lui.

De fapt, era Rambo, însă nu-l recunoscusem.”

După un timp, Mathilde este anunțată că un bărbat a găsit geanta ei și dorește să i-o înapoieze. Întâlnirea cu acest bărbat misterios are să-i schimbe complet Mathildei percepția asupra vieții și asupra oamenilor. Din acest moment, tot ce își dorește este să vorbească din nou cu bărbatul care i-a găsit geanta. Dar cum să o facă, din moment ce nu-i cunoaște numele întreg, numărul de telefon, adresa, sau măcar locul de muncă? Începe o adevărată aventură în căutarea bărbatului. Dacă îl va găsi și ce se va întâmpla cu ea în continuare, trebuie să descoperiți singuri, citind cartea.

„Adevărat, avusesem parte de o grămadă de povești disperante în ultima vreme. Nu știu dac-o fi existând vreun vechi conflict între mine și Cupidon, însă așa-mi mai vine să-i smulg penele zbangiului…”

 P8200544.JPG

Yann este un tânăr de douăzeci și șase de ani, cu o iubită ce vine dintr-un mediu mai bun decât acela din care provine el. Yann locuiește împreună cu iubita lui într-un apartament moștenit de aceasta de la o strămătușă. Mélanie, iubita lui Yann, este în contrast cu el. Ea este deranjată de orice, în special în ceea ce îi privește pe vecinii de bloc. În schimb, Yann este un om cu suflet bun, care își dorește să ajute pe oricine, atât cât poate.

„Dorm prost de luni de zile. Nu-mi place școala mea, nu-mi place orarul meu, nu-mi plac profii mei, nici mirosul din vestiare, nici cantina, nici tâmpiții care mă înconjoară. La douăzeci și șase de ani, sufăr de aceleași insomnii ca la doișpe, însă la douăzeci și șase e de o mie de ori mai rău, fiindcă m-am băgat singur în rahatul ăsta.”

Astfel, povestea lui de viață cunoaște o adevărată întorsătură, în momentul în care se oferă să își ajute vecinii de la etajul 4 să ducă sus o piese antică de mobilier. Vecinii îl invită pe Yann la ei, unde încep să povestească, să își dezvăluie fiecare povestea de viață. Alături de ei, Yann vede ce înseamnă o familie, ce este iubirea. Convins de vorbele și sfaturile vecinului său, Yann decide că este momentul să pună capăt relației cu iubita lui și să înceapă o nouă viață.

Yann… Tinere prieten… Sigur că o cunoșteam. Oamenii pe care îi iubești nu-i întâlnești, pur și simplu îi recunoști. Nu știi asta?”

 

Ambele povești dezvăluie modul în care o simplă întâmplare, o întâlnire cu un necunoscut, pot să schimbe în totalitate viața cuiva.

0 thoughts on “„O viață mai bună” – Anna Gavalda

  1. Nu voi fi de acord cu tine, in sensul in care mie chiar mi-a placut aceasta carte cu ambele ei povestiri sau mini-romane, ca sa zic asa. Din punctul meu de vedere, cel putin, se pot extrage niste concluzii foarte pertinente, iar povestile in sine au o doza de farmec parizian care ofera un plus lecturii. Fara a fi o lectura pretentioasa, are ascuns sub aparenta sa relativ simpla un imbold si un mesaj necesar intr-o oarecare masura, in aceste vremuri. Sometimes, less is more. 🙂

  2. Ai dreptate. Pur și simplu, pe mine nu m-am prins, sau poate doar aveam alte așteptări de la ea. Prima poveste mi-a plăcut într-o oarecare măsură, a doua nu prea. Dar ai dreptate, la o concluzie duce fiecare dintre ele.

  3. Eu am cartea, primită cadou de la cei de la târgulcărții. Mi-a plăcut cum sună și m-a atras și copertă… Am tot amânat-o tocmai pentru că am așteptări foarte mari de la ea… M-ai făcut curioasă, am mai auzit oameni dezamăgiți de acest roman…

    1. Culmea e ca si eu citisem cateva pareri mai negative, si abia apoi mi-am cumparat cartea, desi stateam de mult cu ochii pe ea. Poate tie iti va placea, nu e rea cartea, doar ca nu a fost ce ma asteptam.

  4. Pe mine m-au enervat / plictisit maxim cartea asta.
    Mi-a plăcut cum sună titlul, mi-a plăcut coperta, am zis sa vad cum scrie Anna Gavalda și când colo a fost o dezamăgire totală. Nu i-am găsit nimic interesant primei povești și în consecință nu am mai citit-o nici pe a doua.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: