De vorbă cu Cristinne C.C.

Bună, Cristinne! Îți mulțumesc pentru că ai acceptat să răspunzi la câteva întrebări.

Bună, Eva și mulțumesc și eu pentru interesul arătat!

1. Cum ți se pare viața, de când ai devenit autoare? S-a schimbat în vreun fel?

Viața mea s-a schimbat, într-adevăr, din momentul în care m-am hotărât să public. Sunt aspecte pozitive pe care acest statut de ”scriitor publicat” le-a adus în viața mea, însă, în același timp, există o expunere la care am fost nevoită să mă adaptez destul de repede. Sunt de părere că este o mare responsabilitate care se naște imediat ce cartea fiecăruia dintre noi ajunge la cititori. O responsabilitate ce ține atât de cuvintele pe care le-ai transmis lumii întregi, dar și de comportamentul tău ca autor, ca persoană. Ceea ce spui, ceea ce faci, exprimarea unei opinii, toate acestea pot influența oamenii din jurul tău, iar asta este o ”putere” care, în opinia mea, trebuie tratată cu mare atenție și responabil.

Desigur, puține lucruri in această viață se pot compara cu acel nivel de fericire pe care îl simți când o persoană pe care nu o cunoști, îți scrie că a plâns, a râs, a trăit alături de personajele cărora le-ai dat viață.

Deci, da, viața mea s-a schimbat. Mult. Este mult mai intensă!

2. Ce părere ai despre modul în care cartea ta a fost primită de către cititori?

Eu am scris cam de când mă știu. Această poveste, însă, este prima pe care am găsit curajul să o public. Și nu glumesc când vorbesc de curaj. Eu nu mă detașez de poveste sau de personaje, atunci când scriu. Ca urmare, sunt foarte atașată de ele. Am fost încurajată din multe direcții înainte să mă hotărăsc să public. Chiar și așa, am avut și am mari emoții. Până acum, Ephialtele au avut parte de reacții foarte bune din partea cititorilor. Am așteptat și apreciat fiecare opinie primită.Ce mi-am dorit cel mai mult de la această poveste, a fost să reușească să absoarbă cititorul, pentru câteva ore, într-o lume fantastică, plină de aventuri și antrenantă. Din feedback-ul obtinut până acum, se pare că mi-a reușit, ceea ce, pentru mine, ca autor, este un succes. Ca persoană, nu există cuvinte. Copleșitor, aș numi sentimentul…

3. Câte volume te-ai gândit să conțină seria „Ephialte”?

Seria va avea trei volume. Toate trei au fost scrise. Am gândit această poveste de la început până la sfârșit și am ținut foarte mult să o scriu în întregime. Atât firul epic cât și personajele se dezvoltă treptat pe parcursul celor trei volume.

4. Te-ai gândit să încerci și un alt stil, după ce închei seria? Dacă da, ce stil ai încerca?

De fapt, pimul roman pe care l-am inceput nu este un fantasy. Am scris destul de mult la el, dar l-am abandonat cu mult timp în urmă și probabil că îl voi relua la un moment dat. Aveam în plan, pe lângă alte două proiecte, să încep o nouă serie, tot fantasy, întrucât am de ceva timp această nouă poveste în cap. Cu toate astea, Georgiana Vâju, colega mea de editură și totodată prietenă, m-a provocat (în stilul ei caracteristic, aș spune) să scriu un romance. Nu am reușit niciodată să refuz o provocare. Am început această carte și intenționez să o scriu până la finalul acestui an. Sper să mă ridic la nivelul așteptărilor pe care orice cititor al acestui gen le-ar avea pentru o asemenea carte.

5. Cum te simți când scrii? Te ajută să te relaxezi, sau ți se pare o activitate care te obosește?

Când scriu, mă transpun în totalitate în acea lume. Nu mai sunt deloc atentă la ce se întâmplă în jurul meu. Este mai mult decât o stare de relaxare. Pentru mine, este ca și cum aș trăi într-o altă dimensiune. Dacă scriu o scenă de acțiune, chiar simt adrenalina. Dacă scriu o scenă romantică, o trăiesc pe deplin. Nu scriu niciodată numai de dragul de a o face. Pun foarte mare pasiune. Deci, corect ar fi să spun că nu, nu mă relaxez atunci când scriu. Mă simt obosită ulterior, dar este acea oboseală extrem de plăcută și satisfăcătoare.

6. Ai fi dispusă să renunți la jobul tău, ca să te dedici în totalitate scrisului?

Aceasta este o întrebare pe care, în ultimul timp, mi-a adresat-o multă lume. M-am gândit puțin la acest lucru. Eu sunt avocat, ca profesie, iar acest ”job” al meu îl practic tot cu pasiune. De foarte mult timp. Viața de avocat este foarte diferită de cea de scriitor, dar pentru mine, și aceasta este parte din ceea ce sunt. Această latură a vieții mele mă ancorează oarecum în realitate, pe când scrisul mă plimbă prin lumi fantastice. Deocamdată le prefer pe amandouă prezente în viața mea. În viitor, vom vedea în ce măsură îmi pot splitui pasiunea.

7. Care consideri că este cea mai bună metodă de promovare a cărților?

Cea mai bună metodă de promovare a unei cărți o constuie, în opinia mea, conținutul ei. Indiferent de ingeniozitatea planului de marketing ori de banii investiți, toate aceste metode se epuizează într-un final si ceea ce rămâne este impresia cititorului. L-a marcat, i-a plăcut, o va recomanda și altora. Dacă nu, oferta este atât de mare și variată, încât o va uita la o zi după ce a terminat-o. Sigur că promovarea este extrem de importantă, pentru a reuși să atragi acel interes inițial, dar metoda folosită, cred eu că diferă ca rezultat, pe criterii de gen literar, e-book ori hard cover etc.

8. Citești doar cărți în același stil în care scrii, sau ai alte stiluri preferate la citit?

Am citit și continui să citesc orice gen literar, fie clasici, fie contemporani, în română și în engleză. Am trecut prin mai multe faze. Am citit până si filosofie și, desigur, mulți dintre clasici.

Cu toate acestea, mă feresc pe cât pot să citesc cărţi ori articole ce folosesc generalizări. Caut în tot ceea ce citesc profunzimea, acel sentiment ce l-a determinat pe scriitor să aşterne acele cuvinte pe hârtie. Nu sunt un fan al scrierilor de genul: ”10 metode să…” Sau: ”Fetelor, cum să facem să….” Ori: ”Ce gândesc bărbații la prima întâlnire…” Cunosc cât de vandabil este acest gen de scriere, dar eu, personal, nu i-am găsit niciodată atracția.

Înafară de proză, citesc multă poezie. De când mă știu, am iubit versurile. Și pe Eminescu, dar asta este altă poveste….

9. Ai avut parte de susținere atunci când ai decis să te apuci de scris?

Am avut și am parte de foarte multă susținere și încurajări. Atât familia cât și prietenii mi-au fost alături.

10. Originalitate versus clișeu. Dacă ar fi să alegi, ce ai prefera: să scrii o carte cu un subiect original, chiar dacă nu este bine privit de către cititori, sau să scrii o carte cu un subiect clișeic, dar care „prinde” la public?

Sincer, nu știu exact cum să îți răspund, pentru că nu am fost pusă niciodată într-o astfel de situație. Nu am scris până acum nimic cu scopul de a atrage ori satisface dorințele unui public anume. Am avut o poveste în cap, am scris-o. Sigur că mă bucură enorm să descopăr persoane care să îndrăgească ceea ce am scris, însă în primul rând scriu pentru mine. Dar, ca pricipiu, cred în originalitate. Asta nu înseamnă că oricare dintre noi nu poate fi influențat de o carte, de un film, de o întâmplare care ne-au marcat foarte mult. De multe ori nici nu sesizăm cât de profund și-au pus amprenta peste sufletele noastre.

11. Există un mesaj ascuns în cărțile tale, pe care speri să îl descopere cititorii?

Există multe mesaje pe care sper să le fi creionat suficient de bine, încât să ajungă la cititori. Unul dintre ele și cel mai important, după părerea mea, este acela că, de cele mai multe ori, lucrurile nu sunt negre ori albe în totalitate. În realitate ne găsim susținere în cele mai neașteptate momente, împrejurări si de la persoane de la care nu ne-am fi așteptat. La fel se întâmplă, din păcate, și în cazul dezamăgirilor.

12. Îți place să afli părerile pe care le au cititorii despre cărțile tale? Cum reacționezi la păreri negative?

Îmi place foarte mult să aflu părerile cititorilor mei și le apreciez pe fiecare dintre ele, indiferent că este pozitivă ori negativă. Timpul este prețios pentru toată lumea. Oricine își alocă din timpul personal pentru a-mi citi cărțile, merită aprecierea mea. Nu contează dacă este o părere negativă. Desigur, nu agreez critica din partea cărora nu au citit, dar își dau cu părerea, ori răutatea gratuită. Critica ar trebui să se mențină într-un plan obiectiv și să fie constructivă.

13. Un subiect controversat în ceea ce privește cărțile și autorii este gramatica. În opinia ta, este aceasta esențială atunci când o persoană își dorește să înceapă să scrie pentru cititori, sau nu?

O scriere corectă este foarte importantă, așa este. Cu toții facem greșeli, dar ar trebui să urmărim să ne perfecționăm și să evoluăm în permanență. Consider că este foarte important ca fiecare autor să cunoască regulile gramaticii limbii române și să își dea silința să scrie cât mai corect, să se verifice și să rescrie până în punctul în care efectiv nu mai sesizează greselile. Cu toate acestea, nu trebuie neglijată responsabilitatea și munca extraordinară a editorilor. Atunci când un cititor începe o carte, va observa foarte ușor greșelile, în special cele gramaticale. Povestea nu a evoluat suficient încât să-l acapareze și să-i distragă atenția, iar descoperirea de greșeli multiple, poate să-l dezamăgească destul de mult. Un cititor ar trebui, după părerea mea, să se transpună cu totul în mijlocul poveștii și nu o va face dacă îi sar în ochi greșeală după greșeală. În plus, oricine alocă timp cititului, are dreptul necontestat de a citi cărți scrise corect și nu scrieri de mântuială.

14. Cum ți se par colaborările dintre autori? Ai fi dispusă să scrii o carte în colaborare cu alt autor? Dacă da, care este autorul alături de care ți-ai dori să scrii o carte?

Colaborările între autori mi se par nu numai plăcute, dar și necesare. Fiecare dintre noi avem de învățat în permanență și o putem face mult mai eficient colaborând între noi. Intenționez să scriu chiar mai multe cărți în colaborare cu alți autori și am un proiect în minte exact în acest sens. Aș prefera să nu dau prea multe amănunte în acest moment pentru că nu am toate informațiile.

15. Cum te vezi peste 5 ani, în ceea ce privește statutul tău de autoare?

Nu m-am gândit în acest fel. Tot ce sper este să scriu în continuare, pentru că, atât timp cât o voi face, voi scrie doar din suflet și cu pasiune. De aceea, peste un an sau cinci, îmi doresc exact aceleași lucruri: inspirație, timp și, cel mai important, imaginație.

Îți mulțumesc încă o dată pentru timpul acordat.