Poveste din sat

Poveste din sat

E liniște deplină azi în sat.
Pe ceru-înalt nori grei s-au adunat.
Un vuiet aspru răsună pe uliță
și sperie copiii ce stau lângă portiță.
Încet-încet, nori negri pe cer se adună
și liniștea adâncă prevestește furtună.
Se strâng cu toții-n case, de la mic la mare
și-așteaptă ca ploaia să cadă pe ogoare.
Adunați în case, feriți de furtună,
copiii-îi cer bunicului o poveste să spună.
Povestea nu-începe cu „A fost odată ca-n povești”,
nu e cu zâne și nici cu feciori împărătești.
E o poveste cum alta nu s-a auzit,
despre copilăria ce bunicii au trăit.
E despre războaie și vremuri grele,
despre foamete, nu despre iele,
nu despre balauri și zmei răpuși de prinți,
nu-i poveste de seară pentru copii cuminți.
În timp ce bunicul cu drag povestește,
vremea se dezlănțuie, iar apoi se oprește.
Norii se-împrăștie și fac Soarelui loc să răsară,
și-îndeamnă și oamenii să iasă din nou afară.

Eva Ancuța Hamza (09.07.2017)