„Legendele șefului de gară” – Adrian Petru Stepan

„Legendele șefului de gară” – Adrian Petru Stepan

 

Fiecare carte a autorului Adrian Petru Stepan este ceva deosebit, este o carte care te scoate din rutină, care te relaxează și îți dezvăluie povești minunate, cu o tentă de realism care te face să crezi că întâmplările din carte sunt trăite de către autorul însuși. Deși mi-au plăcut și primele două cărți, „Fiecare zi e minunată” și „Crepuscul”, pot spune cu toată încrederea că „Legendele șefului de gară” mi-a pătruns direct în suflet.

„Unele cărți au magie, asta ar putea fi singura explicație pentru care, fără să te avertizeze, îți scormonesc și îți reaprind sentimentele.”

Autorul are un stil aparte de a povesti, astfel încât cititorul simte că i se adresează direct, ca și cum i-ar povesti întâmplările în realitate. Cartea este scurtă, se citește repede și ușor, având o poveste interesantă, scrisă într-un stil plăcut.

Șeful de gară ne oferă câteva detalii din viața lui, atât din anii petrecuți în funcția de șef de gară, cât și din copilăria sa. Amintirile se intercalează, pentru a oferi anumite precizări care dau sens spuselor sale. Acțiunea se petrece într-un oraș de provincie, în apropierea căruia se află ruinele unei cetăți străvechi. Un orășel uitat de lume, în care traficul feroviar este destul de redus. Și deși trec trenuri prin localitate, puțini sunt oamenii care coboară în această stație. Însă una dintre persoanele care frecventează orășelul este Ella, o femeie misterioasă, cu secrete, dar în același timp o femeie atractivă, sau, așa cum o numește șeful de gară, o adevărată „femme fatale”. Ella îi amintește de o femeie pe care a zărit-o în gară pe când era copil.

„Iar eu eram binecuvântat să trăiesc în orașul acesta care avea o gară în care nu soseau doar trenuri obișnuite, ci, arareori, și doar pentru cei ce credeau în ele, acele trenuri de altundeva pentru care merită să aștepți ani întregi, fiindcă nimic din ceea ce găsești în lumea asta nu va fi decât umbra a ceea ce e dincolo.”

Pentru a face legătura cu povestirea lui despre Ella, șeful de gară ne pune la dispoziție câteva amintiri din copilăria sa. Aflăm astfel că, împreună cu alți copii, amici de-ai săi, au pornit într-o expediție în ruinele vechii cetăți din împrejurimi. Poveștile din localitate spun că acolo s-ar afla o comoară, iar copiii, dornici de aventură, pornesc în căutarea acesteia. O și găsesc, însă vremurile de comunism îi determină să predea comoara poliției.

Tot pasiunea pentru explorări și aventură îl determină să descopere misterele podului casei în care trăiește. Descoperirile pe care le face în pod îi trezesc o nouă pasiune, și anume, aceea pentru scris.

Mai târziu, începe să fie pasionat de trenuri, iar această pasiune, alături de întâmplările pe care le-a trăit în copilărie, îl determină să devină șef de gară. Acolo, o cunoaște pe Ella, alături de care trăiește o nouă aventură. Deși știe câteva lucruri despre ea și viața ei, după un timp descoperă că are și ea secrete față de el.

„Secretele nu sunt doar ale oamenilor. Noi le împrumutăm și locurilor, lucrurilor care ne-au fost ori ne sunt dragi. Fiindcă unde e comoara voastră, acolo e și sufletul vostru.”

Relația cu Ella îl poartă în noi aventuri. Alături de ea trăiește intens, se bucură de viață, dar trece și prin momente de suspans. Însă încotro o va lua relația lor, de altfel interzisă și încărcată de infidelitate și secrete?

„O gară nu poate fi niciodată un sfârșit. E un punct de plecare către întreaga lume, e, prin esență, începutul.”

O să mă opresc aici din povestit, deoarece îmi doresc să descoperiți singuri povestea acestui om simplu, cu o viață pe cât de monotonă, pe atât de palpitantă.

Îi mulțumesc din suflet autorului Adrian Petru Stepan pentru cartea oferită. Îi sunt recunoscătoare că mi-a oferit șansa de a descoperi minunata poveste a șefului de gară.