„Îngeri rătăciți” – Marius-Albert Neguț

Îngeri rătăciți

Doamne, ce carte! Nu doar că vă recomand să o citiți, ci chiar vă îndemn să o faceți. Îngeri rătăciți este o carte dură și tristă, dar minunată. O carte care prezintă istoria recentă a țării noastre, îmbinată cu o poveste care îi pătrunde cititorului direct în suflet. Nu vreau să îi repet pe alții, spunând că această carte este un adevărat manual de istorie contemporană, dar o să vă spun că este o carte care, dincolo de cuvintele așternute cu multă imaginație, cuprinde o cercetare amănunțită și atentă la detalii.

Alături de povestea emoționantă pe care autorul a creat-o într-un mod absolut fascinant, se găsește o atenție riguroasă la detaliile care țin de istoria recentă a României. Romanul ne prezintă viața unor oameni pe care îi leagă un lucru: destinul. Iar acest destin este unul puternic influențat de sistemul corupt, infect, din țara noastră.

Îngeri rătăciți – un roman cu impact puternic

Romanul acesta este unul care nu te poate lăsa indiferent, acesta are puterea de a stârni emoții puternice în sufletul cititorului. Aduce lacrimi în ochi, în momentul în care îl pune pe cititor în fața unor fapte și a unor evenimente care au existat în trecutul recent al poporului român. Povestea este foarte frumos conturată, cititorul întrebându-se adesea cât este real și cât imaginar, granița dintre acestea fiind una foarte fină, imperceptibilă.

Această carte este una extrem de complexă, în care descoperim o multitudine de sentimente și relații. Este despre dragoste, prietenie, ură, răutate, devotament, recunoștință, oportunism.

În „Îngeri rătăciți”, autorul ne prezintă povești de viață, care au în prim-plan personaje din diverse medii sociale. Îi cunoaștem pe Ursu, Gargamel și Lia, care sunt personajele principale ale acestui roman. Prin intermediul lor, cunoaștem diverse alte personaje, de la aurolaci, boschetari, țigani, la polițiști, senatori, profesori universitari și studenți. Poveștile de viață a celor trei personaje principale ne aduc la lumină o realitate cruntă, în care oamenii simpli și cinstiți sunt batjocoriți de sistem, iar cei oportuniști reușesc să ajungă în așa-numitul vârf al piramidei sociale.

„Nu făcuse oare el ceea ce ar fi făcut orice om care vrea să ajungă în vârf? Doar viața e o piramidă! Dacă stai la baza ei toată greutatea celor de sus ți se lasă ție pe umeri. E rău să te ferești să fii strivit? Și cum poți evita asta decât călcând cu picioarele pe cei de sub tine?”

Cadrul poveștii

Ursu și Gargamel își petrec existența într-un canal din apropierea Parcului Izvor, în București. Rutina lor este zdruncinată în momentul în care Ursu observă o tânără care se aruncă în Dâmbovița, de pe Podul Izvor. Fără să stea pe gânduri, sare după ea, o salvează și o duce în singurul loc în care consideră că are o șansă de a-și reveni din hipotermie – canalul în care trăiește el, alături de micul Gargamel.

Însă Lia, fata pe care o salvează, nu este una dintre tinerele obișnuite, provenite dintr-o familie oarecare. Dimpotrivă, tatăl său vitreg este un temut senator al României, ajuns în această funcție datorită capacității sale de a profita de ocaziile care se ivesc. În momentul în care Lia dispare de acasă, lăsând în urmă un simplu bilet cu mesajul „ADIO”, senatorul Iordache pune în mișcare toate pârghiile de care dispune, pentru a se asigura că o recuperează pe fată, teafără și nevătămată. Pentru aceasta, este capabil de orice, de la amenințări, la cele mai josnice tratamente aplicate celor aflați în subordinea sa, dar mai ales celor care își trăiesc veacul pe străzi.

Din momentul în care Ursu o salvează pe Lia, începe o luptă contra sistemului. Citind teama din sufletul fetei, este dispus la orice risc, pentru a o ajuta. Însă timpul de care dispun le oferă ocazia de a-și deschide sufletul unul față de celălalt, astfel că fiecare ajunge să își spună povestea vieții.

„- Lia! Fără să vrei, fără să știi chiar, m-ai învățat ceva. Cuvintele vindecă! Nu aș fi crezut niciodată, dar așa este! Cuvintele eliberează sufletul din temnița pe care, acesta singur, speriat, și-a construit-o, încercând naiv să se protejeze de răul ce vrea să îi frângă aripile. Dar ce folos să ai aripi, Lia, dacă nu poți zbura din cauza gratiilor? Eliberează-te! Nu da răului puterea de a te învinge!”

Îngeri rătăciți – un roman despre viața de dinainte de Revoluție

De la Ursu, aflăm despre terorile trăite de copiii orfani, sau părăsiți în centrele de instituționalizare din țară. Tot el ne prezintă poveștile unor oameni din diverse categorii sociale, care din cauza sărăciei, a foametei și a subjugării lor de către sistemul comunist de dinainte de ’89, ajung adeseori în situații extreme, sau la decizii negândite. Aflăm despre Revoluția din 1989, care a avut ca scop schimbarea sistemului și dobândirea libertății.

„Bucureștiul de după revoluție era cenușiu și trist, întunecat parcă la suflet. Nu că pe timpul Împușcatului fusese prea colorat, dar cel puțin exista lege, ordine.”

„În România postrevoluționară se fura TOT, țara era dezmembrată frenetic, bucată cu bucată. Pentru că trebuiau să existe și ceva țapi ispășitori, ei erau aleși dintre săracii care nu aveau bani de șpagă.

De la Lia, aflăm despre cum era viața înainte de ’89, pentru o familie de intelectuali. Vedem aceeași Revoluție din perspectiva ei. Aflăm despre mineriade, despre schimbarea sistemului comunist, cu unul nou, dar care își cunoaște doar propriile interese. Aflăm despre nelegiuirile făcute de cei aflați la putere, printre care se află și senatorul Iordache, devenit între timp soțul mamei Lianei.

„Nu îi luase mult să se lămurească cine sunt cei care conduc în continuare țara. Oricum, el nu împărțea oamenii în comuniști, țărăniști, liberali sau ce or mai fi fost ei. Îi împărțea în descurcăreți sau fraieri. Descurcăreții stau la vârf și comandă indiferent de partid, iar fraierii execută și uite… acum se bat ca chiorii pe străzi!”

Realitatea dureroasă prezentată într-un roman grozav

Gargamel, cel mai tânăr personaj al acestui grup, este unul dintre copiii părăsiți în instituțiile speciale. Salvat și el de Ursu, îi este întru totul devotat acestuia și este capabil de orice pentru a-și ajuta prietenul, protectorul.

„Doi ghinioniști ai sorții se pregăteau să plece după un al treilea, apelând la zeița Fortuna cu speranța că aceasta le va zâmbi măcar o dată în viață.”

Poveștile celor trei personaje principale se împletesc într-un mod armonios, conturând o realitate dureroasă, tragică, a unei istorii pe care mulți dintre noi au trăit-o, în timp ce alții doar au ascultat-o, povestită de părinți și bunici.

„Românul nu a trecut prin comunism de capul lui, el a fost supravegheat îndeaproape, pentru a ține calea dreaptă. Patru sute de mii de informatori avea Securitatea în zilele ei de glorie iar la aceștia se adăugau „sifoanele” Miliției. Era simplu, voiai să scapi cu o găinărie mică? Tot ce aveai de făcut era să-l dai în gât pe unul care comisese o găinărie mai mare decât tine.”

Îngeri rătăciți – un roman must-read

Pentru mine, lectura acestei cărți a fost una deosebită, care mi-a stârnit sentimente profunde de milă, de tristețe, regrete pentru oamenii care au sperat la un viitor mai bun al României. Cu siguranță recomand această carte, însă chiar mai mult, consider că ar trebui să fie citită, în special de către tineri, care prin această carte, au șansa să descopere adevărata față a Revoluției Române din 1989, precum și a mineriadelor.

Cartea „Îngeri rătăciți”, de Marius-Albert Neguț a apărut la Editura Libris Editorial, și este disponibilă pe site-ul Libris.ro

0 thoughts on “„Îngeri rătăciți” – Marius-Albert Neguț

  1. Îmi place mult recenzia, chiar m-ai făcut să stau pe gânduri dacă să o cumpăr sau nu. Pare foarte interesantă (probabil şi este). Lecturi plăcute! 😊

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.