„Cel mai fascinant ținut este ținutul de mână” – Le Mage

„Cel mai fascinant ținut este ținutul de mână” – Le Mage

 

Sunt sigură că mulți dintre voi au auzit deja de Le Mage. Iar dacă nu știți așa, cu siguranță ați văzut coperta volumului său de poezii, intitulat „Cel mai fascinant ținut este ținutul de mână”. Încep prin a vă spune că recomand din tot sufletul această carte, oricui citește poezii măcar din când în când. Iar dacă nu citiți poezii din cauză că le considerați demodate, vă asigur că acest volum v-ar schimba total viziunea.

„Cel mai fascinant ținut este ținutul de mână” este un volum care cuprinde câteva poezii, clasificate pe categorii-capitole. Cartea este împărțită în 11 părți – să le spunem capitole. Fiecare dintre aceste capitole conține câteva poezii care au, într-o oarecare măsură, legătură cu titlul capitolului.

Trebuie să recunosc faptul că însuși titlul volumului mi-a atras atenția. Încă de la titlu, ne dăm ușor seama că este vorba despre iubire. Și vă asigur că în poeziile scrise de Le Mage, iubirea este descrisă într-un mod inedit și absolut minunat. Prin versurile sale, exprimă o mulțime de sentimente frumoase, de iubire nemărginită.

De altfel, acest volum conține poezii care au ca temă principală iubirea. Dar ceea ce m-a surprins la aceste poezii a fost felul în care sunt scrise. Autorul nu păstrează clasicele rime, pe care le-am învățat la școală, ci încearcă un stil cu totul original, diferit și nou. Astfel, poeziile lui aduc noutate în sfera noastră lirică. Mi-a plăcut acest nou mod de a scrie poezii, sunt frumoase și chiar „sună bine”.

Întrucât este vorba despre poezii, nu o să vă povestesc prea multe, ci în schimb, o să las mai jos câteva versuri, care mi-au plăcut mai mult.

„Inima mea, mi-e dor să alergăm prin lanuri cu grâu înalt

să ne pierdem unul de celălalt

și apoi să ne regăsim cu mâini pe ochi

cu săruturi pe obraji și frunți și toți porii nesărutați ai feței

până obosim

(pentru că oricât de plăcută ar fi iubirea,

Uneori prea multă iubire obosește)” („Îți trimit un porumbel cu o ramură de mi-e dor de tine)

„Sunt aproape sigur că înăuntrul meu

locuiește Beethoven.

Undeva pe lângă inimă, dar nu în ea.

Altfel nu-mi explic cum

de fiecare dată când mă trezesc

cu tine în brațe

dimineața

îmi simt bătăile inimii fredonând Oda bucuriei,

cum de fiecare dată când îmi zâmbești jucăuș

simt rătăcindu-mi-se prin piele Pastorala

și de fiecare dată când îmi adormi pe piept

mă simt mângâiat duios

de Sonata lunii.

Sunt aproape sigur că înăuntrul meu

locuiește Beethoven.

Undeva pe lângă inimă, dar nu în ea.

În ea

ești doar tu.” (Înăuntrul meu locuiește Beethoven)

„Nu-ți spun că ești cea mai frumoasă din lume

pentru că nu e chiar așa.

Tu ești mult mai mult de-atât:

ești cea mai frumoasă din lumea mea.” (Cum ești tu la mine-n eu)

Am primit acest volum de la Ioana Dumitrachescu (editura Celestium), careia ii multumesc pentru acest gest.