
„Cel mai fascinant ținut este ținutul de mână” – Le Mage
Sunt sigură că mulți dintre voi au auzit deja de Le Mage. Iar dacă nu știți așa, cu siguranță ați văzut coperta volumului său de poezii, intitulat „Cel mai fascinant ținut este ținutul de mână”. Încep prin a vă spune că recomand din tot sufletul această carte, oricui citește poezii măcar din când în când. Iar dacă nu citiți poezii din cauză că le considerați demodate, vă asigur că acest volum v-ar schimba total viziunea.
„Cel mai fascinant ținut este ținutul de mână” este un volum care cuprinde câteva poezii, clasificate pe categorii-capitole. Cartea este împărțită în 11 părți – să le spunem capitole. Fiecare dintre aceste capitole conține câteva poezii care au, într-o oarecare măsură, legătură cu titlul capitolului.
Trebuie să recunosc faptul că însuși titlul volumului mi-a atras atenția. Încă de la titlu, ne dăm ușor seama că este vorba despre iubire. Și vă asigur că în poeziile scrise de Le Mage, iubirea este descrisă într-un mod inedit și absolut minunat. Prin versurile sale, exprimă o mulțime de sentimente frumoase, de iubire nemărginită.
De altfel, acest volum conține poezii care au ca temă principală iubirea. Dar ceea ce m-a surprins la aceste poezii a fost felul în care sunt scrise. Autorul nu păstrează clasicele rime, pe care le-am învățat la școală, ci încearcă un stil cu totul original, diferit și nou. Astfel, poeziile lui aduc noutate în sfera noastră lirică. Mi-a plăcut acest nou mod de a scrie poezii, sunt frumoase și chiar „sună bine”.
Întrucât este vorba despre poezii, nu o să vă povestesc prea multe, ci în schimb, o să las mai jos câteva versuri, care mi-au plăcut mai mult.
„Inima mea, mi-e dor să alergăm prin lanuri cu grâu înalt
să ne pierdem unul de celălalt
și apoi să ne regăsim cu mâini pe ochi
cu săruturi pe obraji și frunți și toți porii nesărutați ai feței
până obosim
(pentru că oricât de plăcută ar fi iubirea,
Uneori prea multă iubire obosește)” („Îți trimit un porumbel cu o ramură de mi-e dor de tine)
„Sunt aproape sigur că înăuntrul meu
locuiește Beethoven.
Undeva pe lângă inimă, dar nu în ea.
Altfel nu-mi explic cum
de fiecare dată când mă trezesc
cu tine în brațe
dimineața
îmi simt bătăile inimii fredonând Oda bucuriei,
cum de fiecare dată când îmi zâmbești jucăuș
simt rătăcindu-mi-se prin piele Pastorala
și de fiecare dată când îmi adormi pe piept
mă simt mângâiat duios
de Sonata lunii.
Sunt aproape sigur că înăuntrul meu
locuiește Beethoven.
Undeva pe lângă inimă, dar nu în ea.
În ea
ești doar tu.” (Înăuntrul meu locuiește Beethoven)
„Nu-ți spun că ești cea mai frumoasă din lume
pentru că nu e chiar așa.
Tu ești mult mai mult de-atât:
ești cea mai frumoasă din lumea mea.” (Cum ești tu la mine-n eu)
Am primit acest volum de la Ioana Dumitrachescu (editura Celestium), careia ii multumesc pentru acest gest.
Nu am citit acest volum de poezii,felicitari!
Mersi. Mie mi-a placut mult, si il recomand cu drag.