„Crepuscul” – Adrian Petru Stepan

„Crepuscul” – Adrian Petru Stepan

 

Încă de când am citit cartea de debut a lui Adrian Petru Stepan, „Fiecare zi e uimitoare”, am fost atrasă de abilitatea de povestire pe care am regăsit-o în paginile cărții. Această abilitate de a povesti frumos am regăsit-o și în cartea „Crepuscul”.

„Crepuscul” este o carte interesantă, scrisă frumos. Ea prezintă o poveste plină de conspirații, de personaje cu personalități ambigue, care își arată adevăratele fețe, atunci când sunt acaparați de diverse interese. În viziunea mea, această carte este o reprezentare a realității care ne înconjoară, a modului în care banii și puterea pot să schimbe un om, indiferent de mediul din care provine, de credință și de pregătire.

„- De lângă mine nici rugăciunile tale nu se mai ridică spre cer, hohoti cel ce fusese cândva episcop. Vei pieri rugându-te ca un prost. Nu ai nici o putere, nu poți să îmi faci nimic.

Îi mai vedeam pe Meisner doar ca pe o siluetă pierdută în ceață. Nu mai simțeam aproape nimic, mi se părea că plutesc pe niște nori, devenisem ușor, ușor. Ochii demonici ai episcopului se îndepărtau, tensiunea dispăruse. Nu mă gândeam nici măcar că e pe cale să mor, nu mai conta nimic, eram doar spirit, un grăunte de nisip prea ușor pe care vântul urma să îl poarte înspre cer.”

V-ați imaginat vreodată că un manuscris străvechi ar putea provoca numeroase intrigi, urmăriri și amenințări? Ei bine, în „Crepuscul”, un manuscris străvechi provoacă o serie de evenimente de neimaginat, aduce împreună oameni și distruge relații vechi de prietenie, dărâmă încrederea în oameni și scoate la iveală adevărata față a unor personaje cu o anumită însemnătate în cadrul societății din care fac parte.

„- Ai început și tu să îmbătrânești. Știi, paranoia vine odată cu vârsta. Ce dosar așa de fabulos poți avea tu încât să își dorească să dispari persoane influente din Consiliul Superior al Magistraturii?”

Povestea îi are la bază pe un tânăr Judecător, pe Anna Tirier, și episcopul Emanuel. Viețile celor trei personaje se intersectează, datorită unui manuscris misterios. Judecătorul are un caz dificil, care o implică pe Anna Tirier, presupusa posesoare de drept a unui imobil din Transilvania, care aparținuse lui Ioan Kende.

„Dar am simțit întotdeauna că, dincolo de bunicul ideal, era o istorie sumbră. Nu ne naștem sfinți, ajungem să ne înălțăm spiritual de cele mai multe ori descoperindu-ne aripile când suntem la poarta purgatoriului și vedem eternitatea blestemată ce ne va răsplăti păcatele.”

Viața Judecătorului se complică în momentul în care un părintele Haller îi înmânează niște documente, pe care trebuie să le ducă personal Annei. Plicul conține documentele de proprietate, dar și un manuscris care a aparținut familiei ei. Acest manuscris însă este de o importanță aparte și reprezintă cheia ce va pune în mișcare o întreagă scenă de personaje, provenite din diverse medii, de la securitate, până la cele mai înalte fețe Bisericești.

„- Biserică, servicii secrete, finanțiști, așa ghiveci nu am mai văzut nici la Dan Brown.”

„Nu îmi fusese frică de moarte până atunci fiindcă li se întâmpla doar altora. Dar când ți se întâmplă, se întâmplă doar o dată. Nu e o experiență pe care o repeți până să îți iasă cum trebuie. Parcă citisem undeva că, de fapt, noi nu prea trăim, reacționăm doar mimetic, precum animalele, devenim conștienți doar de câteva ori în viață. Mai precis, doar atunci când suntem în situații limită sau când suntem cu adevărat uimiți de ceea ce ni se întâmplă.”

Călătoria până la Roma este presărată cu o serie de evenimente stranii, care îl determină pe Judecător să își pună adeseori întrebări legate de documentele pe care a acceptat să le predea personal Annei. Însă nu este suficient să predea documentele Annei, întrucât acestea au nevoie de o descifrare, pe care o pot face doar persoanele care înțeleg sensul acelui manuscris străvechi.

Manuscrisul le aduce însă numeroase probleme. Cei doi sunt urmăriți, iar viețile lor sunt amenințate. Persoane în care aveau încredere se întorc împotriva lor, din dorința de a intra în posesia misteriosului document. Iar pentru a-și duce misiunea la bun sfârșit, și a afla ce conține manuscrisul, cei doi trebuie să descopere cine sunt persoanele care vor să îi ajute, și cine sunt cei care le sunt împotrivă.

„Sunt oameni pe lângă care treci fără să îi remarci și sunt alții pe care i-ai căuta până la capătul lumii deși i-ai întrezărit doar o clipă în curgerea grăbită a unei zile.”

Vor reuși ei să descopere misterul care învăluie trecutul familiei nobiliare? Vă invit să aflați răspunsul, citind cartea.

Cartea „Crepuscul”, de Adrian Petru Stepan, mi-a fost oferită de către autor, căruia îi mulțumesc din suflet pentru acest gest minunat.