În pat cu un pseudo-bărbat
Ați pregătit ouăle? Nu, nu mă refer acum la ouăle pentru Paști, ci la cele pe care le veți folosi pentru a le arunca în mine după ce veți citi articolul. Asta este valabil, desigur, pentru persoanele care mă vor considera demodată, rămasă în urmă, de pe vremea bunicii sau așa mai departe… Dar să trec la subiect.
În ultimii ani, s-a constatat tot mai mult o așa-numită „vaginizare” a bărbatului. Recent, au fost polemici pe baza homosexualității, a acceptării sau nu a acesteia. Ok. Am înțeles punctele de vedere contra homosexualității, și nu sunt nici eu o susținătoare a acestui subiect. Dar acum, mi-a venit acest subiect în minte, întrucât nu înțeleg de ce vi se pare mai nepotrivit să vedeți doi homosexuali/două lesbiene, decât să vedeți un cuplu femeie-bărbat, în care însă nu reușiți să vă dați seama care aparține cărui sex.
Și acum, o întrebare pentru femei: vouă chiar vă face plăcere să vă treziți în pat alături de un așa-zis bărbat, care însă, la prima vedere, nu ne putem da seama dacă este într-adevăr bărbat, sau femeie? Chiar vă face plăcere să descoperiți că iubitul vostru este poate mai îngrijit/aranjat/manichiurat/machiat/epilat/vopsit decât voi?
Încă nu ați înțeles care este ideea? Să vă explic. Mă refer la chestia că în ultima vreme, bărbaților pare să le mai lipsească doar fustița mini, roz, agrafele cu fundițe, și gentuța în care să poate mult-adoratul cățeluș de buzunar – iar când acestea vor fi adăugate, bărbatul ideal este demn de statutul de Barbie.
Înțeleg nevoia ca, din motive de igienă și confort, bărbații să își epileze anumite zone ale corpului. Însă de aici, și până la pensat, manichiură cu lac, vopsit de diverse părți ale părului – și nu mă refer la cel de pe cap – și alte toane de pițipoancă, este cale lungă. Și totuși, nu atât de lungă încât să nu poată fi străbătută cu succes, din câte se pare, de tot mai multe specimene care până recent reprezentau „sexul puternic”.
Asta ca să nu mai pomenim de pantalonii extra-strâmți, care lasă la vedere frumusețe de glezne subțiri și sexy (sau nu), tricouri roz-bombon, bluzițe decoltate până la mijlocul abdomenului, care să expună cât mai mult din pieptul perfect bronzat și epilat, frizurile care mai de care mai extravagante, cu codițe, bretoane și câte și mai câte…
So, wake up, people! Unde mai e sentimentul acela de putere, de masculinitate, pe care îl ofereau bărbații, femeilor? Oare doar mi se pare, sau chiar am ajuns într-o lume în care bărbatul se diferențiază de femeie doar prin organul genital care îi atârnă între picioare?
Nu o sa arunc cu oua in tine, nici mie, personal, nu mi se pare atragator genul acesta de barbati (cu amendamentul ca nu am nimic impotriva tricourilor roz, mi se pare ca trebuie sa depasim problema aceasta a culorilor pe care o aveam la gradinita), dar pana la urma trebuie sa admitem ca fiecare are dreptul sa fie asa cum isi doreste, daca acest lucru il face fericit si nu lezeaza intr-un fel pe cei din jur. Asadar, sa nu fim primii care arunca cu oul, ca sa zic asa! Peace!
Da, e adevarat ca fiecare are dreptul de a face ce vrea, dar moda asta care s-a instaurat atat de bine in zilele noastre devine “dureroasa” pentru ochi, uneori. Nu vorbesc de cazurile care cunosc limita, ci de acele cazuri in care efectiv se depaseste acea limita fina intre stil, moda, igiena, si se cade in extrema in care nu-ti dai seama daca e un “el” sau o “ea”. Si, nu, nu ma refer la transsexuali, ei sunt cu totul alta poveste. Anyway, era o parere, asa un “of” de-al meu.
Foarte adevarat ce ai scris aici!
Mulțumesc.