„Visucy” – Zanuka Lisandros
„Visucy”, de Zanuka Lisandros (aka Ioana Dumitrăchescu), este o carte care mi-a deschis noi orizonturi. Pentru mine, a fost ceva nou, un stil diferit față de ceea ce am citit până acum. O carte plină cu secrete, sentimente de confuzie, întrebări și mister. Mi-a plăcut ceea ce am citit, și m-a surprins în mod deosebit modul în care autoarea a abordat subiectul ocultismului și al religiei.
Cartea este scrisă într-un limbaj simplu, ușor de citit de către oricine. Pe alocuri, termenii folosiți sunt cei uzuali, pe care îi putem cu ușurință regăsi în discuțiile de zi cu zi. Acest lucru face ca lectura să fie una ușoară, pe înțelesul oricui. În schimb, ideile tratate în cadrul cărții ar putea crea o oarecare dificultate, întrucât sunt abordate subiecte de genul viselor, al teleportării între perioade diferite de timp, dimensiuni diferite, magie și alte idei legate de ocultism.
Într-o lume în care se dorește eliminarea autocunoașterii și controlul total asupra individului, personajul principal încearcă, prin orice metode, să se opună acestui sistem și să afle Adevărul despre ceea ce o înconjoară. Oamenii sunt manipulați, în încercarea de a se deține controlul total asupra populației. Dar care este, de fapt scopul acestei manipulări? Poate fi acesta Adevărul, sau totul este doar o iluzie a personajului?
„Acest card trebuie validat de fiecare dată când te întâlnești cu cineva, când te trezești, când te pui la somn, când mănânci, când pleci pe undeva, când scoți bani din bancomat, când mergi la cumpărături.”
„Tipul se uita la mine foarte serios. Eu nu știam ce să zic, ce să cred. Era o aiureală totală. Practic ei ne puteau monitoriza și manipula după bunul lor plac.”
Povestea se desfășoară pe două planuri: cel din trecut – anul 1990, și cel din viitor (prezentul poveștii) – anul 2050. În trecut, personajele sunt măicuța Alide și preotul Dan. În prezent, personajele sunt Karina și „bărbatul fără nume”. Deși la început, cititorului nu îi este dezvăluită legătura dintre trecut și prezent, pe parcursul poveștii, acesta află că între personajele din cele două perioade diferite de timp există o legătură puternică.
„Am început să tremur. Plângeam și mai tare decât înainte deși nu mă durea absolut nimic fizic. Interiorul însă îmi era distrus. Îmi doream să nu fi avut acest flash, această amintire din viața trecută.”
Atât Alide, cât și Karina, au parte de o viață dificilă, care le ridică numeroase semne de întrebare. Bărbații din viața lor sunt parcă determinați să le trezească sentimente de confuzie, prin comportamentul lor schimbător. Alide și Dan sunt supuși unor încercări dificile, din cauza rolului pe care îl joacă ei în cadrul Bisericii. În timpul lor, lumea trece printr-un război al Bisericii. Acest război are, însă, efecte negative asupra prezentului în care trăiește Karina.
„Acum, în aceste vremuri, în care Biserica a interzis cu desăvârșire orice formă de autocunoaștere, s-a ajuns și la amenzi usturătoare iar cei care practicau orice alt cult erau trimiși la închisoare. Eu însă sunt aici pentru că am rămas singura care poate să mai schimbe ceva. Oamenii au încredere în mine pentru că eu le spun cele mai adânci secrete. Dar toți ceilalți nu mai sunt așa. Auzisem că mai demult erau oameni care se ocupau de vindecarea pacienților și mulți trăiau mai mult decât își imaginau. Astăzi, doctorii se ocupă de moartea pacienților și ei ascultă orbește de acești criminali care nu știu ce este sufletul, mintea și trupul. Ci doar ce sunt medicamentele. Și cum se pot utiliza astfel încât pacienții să trăiască mai puțin decât este necesar.”
În schimb, Karina trece prin dificultăți și mai mari, întrucât nu știe cine este, nu își amintește nimic din trecutul ei. Bărbații care apar în viața ei o determină să devină din ce în ce mai confuză. Ea este într-o permanentă căutare a „Adevărului”. Visele se împletesc cu amintirile și cu realitate, făcând astfel și mai dificilă misiunea Karinei.
„Visele. Ele mi-au răpit toată viața. Nici nu mai știu când sunt în realitatea fizică și când nu. Dezamăgirea pe care mi-o provoca acest lucru se vedea deja pe fața mea. Eram dezgustată.”
Însă în momentul în care decide să își folosească puterile pentru a afla Adevărul, Karina începe să găsească răspunsuri la întrebările ei. Deși este supusă unor riscuri și încercări care întrec limitele imaginației, Karina nu se dă bătută, ci este perseverentă în misiunea pe care și-a propus-o: aceea de a afla adevărata ei identitate, precum și realitatea în care trăiește.
„Nu suntem conștienți că toată viața este o alergătură. Fugim după iubire, după bunuri materiale, după fericire. Și nu le vedem în fața noastră. De asta continuăm să fugim. Până dăm de asfalt, ne împiedicăm și observăm cum viața se întinde înaintea noastră. Orbi cum suntem, dăm cu piciorul. Sau mai rău, trecem pe lângă. Ca apoi să regretăm.”
Dar ce se întâmplă cu ea, și care este Adevărul, vă las pe voi să descoperiți, citind cartea. Mie mi-a plăcut în mod deosebit modul în care este văzută credința, pe de o parte, și ocultismul, pe de altă parte. Citind cartea, am regăsit, dincolo de povestea în sine, lupta interioară a Karinei, care încearcă să descopere o realitate ce se schimbă în permanență, chiar sub privirile ei.
„Niciodată nu ne cunoaștem cu adevărat. Nu știm cine suntem. Spunem că știm dar ce mult ne înșelăm. Undeva adânc, o altă parte a noastră iese la iveală.”
Eu am perceput această carte ca pe o filozofie a vieții, o încercare a personajului de a se autocunoaște. Visele și iluziile pe care le trăiește pot fi comparate cu trăirile ei interioare, cu încercarea ei de a descoperi cine este ea cu adevărat. Cât despre cadrul în care se desfășoară evenimentele, acesta poate fi cu ușurință transpus în realitatea noastră. Dar aceasta este doar opinia mea, poate voi veți percepe cartea dintr-o altă perspectivă. Dacă ați citit-o, sau după ce o veți citi, vă aștept cu părerea voastră personală.
0 thoughts on “„Visucy” – Zanuka Lisandros”