„Identități secrete” – Monica Ramirez

„Identități secrete” – Monica Ramirez

Deși am terminat aseară de citit volumul al doilea din seria „Alina Marinescu”, de Monica Ramirez – „Identități secrete”, încă nu reușesc să îmi găsesc cuvintele pentru a vă spune ce sentimente a trezit în mine această carte.

Deja știam de la primul volum că autoarea este grozavă în ceea ce scrie, iar seria aceasta este una excepțională, dar chiar și așa, am rămas impresionată de acest nou volum al seriei. Am regăsit cu drag personajele, care însă evoluează simțitor pe parcursul cărții „Identități secrete”. Am luat parte la misiuni care mi-au dat fiori, mi-au adus lacrimi și m-au izbit cu descrierea lor atât de precisă.

Am uitat să menționez la primul volum că seria este inspirată dintr-o poveste reală, deși acesta a fost unul dintre detaliile care m-au impresionat, încă dinainte de a citi cartea. Ei bine, misiunile din această carte m-au determinat să mă gândesc intens la realitatea în care trăim, la viața pe care o trăiesc cei care se implică în diversele războaie care se duc în realitatea noastră.

Însă, dincolo de misiunile speciale și de viața de agenți operativi, cartea este despre relația dintre personaje. Dacă în primul volum, Alina și Alex au încercat să își construiască o relație pasională, cu toate că este pe cât se poate de interzisă, în acest volum, cei doi se distanțează, din toate punctele de vedere. Alex devine rece și distant, din momentul în care Alina pare hotărâtă să pună capăt oricărei relații dintre ei.

„- Hai să-ți spun o noutate, Alex. Unghiile ei i se înfipseră în umeri, trăgîndu-l mai aproape. Nu te iubesc. De fapt, nici măcar nu te plac ca om. Mâinile îi alunecară în părul lui și-l sărută aproape brutal. De cele mai multe ori, chiar am impresia că te urăsc, șopti pe buzele lui.”

Alina decide că este momentul să încerce să trăiască o viață cât mai aproape de normalitate. Însă pentru aceasta, simte nevoia să renunțe la Alex, astfel că este transferată la sediul Elite din Paris. Acolo, încearcă să își construiască o viață personală, dincolo de statutul ei de agent operativ. Îl cunoaște pe Robert, de care se îndrăgostește și alături de care încearcă să se regăsească în ipostaza de femeie obișnuită, în momentele ei libere, când nu este plecată în misiune. Relația ei cu Robert decurge normal, până în momentul în care Alex revine în viața ei.

Cu toate că atât Alina, cât și Alex, încearcă să trăiască separați, sentimentele puternice care îi leagă se interpun adeseori în normalitatea pe care Alina o caută. Chiar și așa, cei doi continuă să trăiască o viață personală, dincolo de misiunile Elite, o viață care le impune limite și sacrificii, din cauza naturii lor, pe care au format-o în cadrul agenției.

„Era un agent operativ înainte de-a fi orice altceva și asta avea să rămână mereu. Dar care erau sentimentele ei? Ce simțea ea cu adevărat? Îl iubea? Avea iubirea vreun loc în viața ei? Viziunea ei despre dragoste obișnuise să fie una ideal de romantică, familia perfectă, totul atât de imposibil acum. În mod absolut ciudat, găsise exact opusul: pasiune întunecată, mistuitoare și mai ales interzisă. Alex”

Sentimentele pe care le au unul pentru celălalt își fac din nou simțită prezența, în momentul în care Alina îl pierde pe Robert. Însă surprizele neplăcute din viața ei sunt departe de a se opri aici. Odată cu acceptarea lui Alex în viața ei, Alina recunoaște iubirea pe care i-o poartă. Dar este soarta mai blândă cu ei de data aceasta?

La fel ca în primul volum, și în acesta, am regăsit două planuri: unul al vieții lor în cadrul Elite, iar cel de-al doilea, al trăirilor interioare pe care le au personajele. În această carte, am simțit o Alina mai puternică, mai încrezătoare și mai dornică de a se regăsi ca persoană. Conștientă de efectele pe care statutul său de agent operativ îl au asupra vieții ei sociale și personale, încearcă să găsească un echilibru, care să o ajute să se simtă normală, măcar în puținele momente când viața i-ar permite o „deconectare” de la obișnuitele ei antrenamente și misiuni. Astfel, se deschide în fața unor noi posibilități, acordă șansa de a-și găsi iubirea dincolo de organizația din care face parte.

Își dorește o viață și un om obișnuit alături, unul care să știe să trăiască simplu, fără identități create special pentru misiunile în care își riscă viața. Pentru a avea parte de acestea, este dispusă să renunțe la adevărata ei iubire, la tot ceea ce înseamnă pentru ea viața de zi cu zi, la locul în care s-a adaptat de ani de zile. Îndrăznește să iasă încet-încet din carapacea în care s-a închis, constrânsă de împrejurări, și să lase loc unor sentimente noi și necunoscute.

„- Poate că ai dreptate în privința asta, dar în mod sigur trebuie să existe ceva mult mai important în viață decât supraviețuirea.”

În contrast cu Alina, Alex se retrage și mai mult în sinea lui, abordând o atitudine de gheață. Deși suntem deja obișnuiți cu armura lui de nepătruns, de data aceasta ne dovedește că poate deveni chiar mai rece, mai distant și mai tăcut. Însă în spatele armurii de nepătruns, Alex este încercat de sentimente intense, de o iubire care nu cunoaște limite. Iubirea lui pentru Alina îl determină să acționeze în moduri neașteptate.

„Alex privi în jos la mâna ei de parcă era o ciudățenie apărută din neant. Alina așteptă o reacție, o tresărire de mușchi, orice ar fi putut să-i demonstreze că o recunoștea la nivel instinctiv, dar nu simți absolut nimic. Rămăsese nemișcat ca o statuie. Mâna ei alunecă de pe antebrațul lui, iar ea îl privi în ochii gri-verzui care nu cu mult timp în urmă o înfiorau cu pasiunea din ei ori de câte ori o privea. Acum păreau opaci și lipsiți de viață. Buzele care le devoraseră pe ale ei deveniseră o linie tensionată, vocea care obișnuise să-i pronunțe numele ca pe o rugăciune acum îl rostea ca pe un epitet. Nu, nu se prefăcea. Alex dispăruse cu adevărat.”

Tot ce pot să vă spun este că am trăit la maximă intensitate această carte. Atât din punctul de vedere al acțiunii, al suspansului, cât și al sentimentelor și al trăirii personajelor. Iar spre final, lacrimile erau deja parte din dotare. Am simțit intens, de parcă eram acolo, alături de personajele îndrăgite, am plâns alături de ei, m-am revoltat în fața sorții, atât de nedreaptă… Am simțit deznădejde, furie, durere profundă, totul la o intensitate de nedescris. Câmpul de luptă nu mai era în carte, ci se întindea cât se poate de real sub privirea mea, iar panica și durerea erau în inima mea, nu doar a personajelor.

„Agenții operativi se îmbulzeau într-un vârtej organizat, cu adrenalina pompându-le prin vene, ca niște actori înainte de o premieră. Numai că piesa lor se juca pe viață și pe moarte, și unii dintre ei nu aveau să se mai întoarcă înapoi.”

Ei, dar autoarea a avut pregătită o surpriză de proporții, care mi-a redat o fărâmă de speranță. Despre ce este vorba, însă, vă las pe voi să descoperiți, citind cartea „Identități secrete”, precum și celelalte volume ale seriei.

Această carte mi-a fost oferită de către autoare, alături de întreaga serie „Alina Marinescu”. Mulțumesc din tot sufletul că am avut ocazia să trăiesc alături de aceste personaje, în „Identități secrete”!