Plânge Cerul
În negură se-mbracă Cerul
și varsă lacrimi pe Pământ.
Să fie mai adânc misterul,
prin crengi golașe poartă vânt.
Nu știe nimeni ce gând poartă.
Ori de ce plânge-ncetișor.
Îl doare oare-a lumii soartă?
Deplânge omul trecător?
De-ar fi așa, mereu ar plânge,
căci omul este muritor.
În lume viața i se scurge
și trece ca un călător.
Ce frumos! Felicitări!!
Multumesc!
Bravo, reusita poezia!
Multumesc!