„Asasin la feminin” – Monica Ramirez
„Trebuie să fiu așa cum mi se cere. Nimic mai mult, nimic mai puțin. Doar așa pot rămâne în viață.
– Dar asta nu e viață.
– E supraviețuire.
– Și nu-ți dorești mai mult?
– Nu există mai mult.”
„Asasin la feminin”, de Monica Ramirez, este primul volum al seriei Alina Marinescu. Sunt doar câteva ore de când am citit ultimele rânduri din această carte, și încă nu reușesc să îmi găsesc cuvintele pentru a scrie despre ea. Am ales să încep cu citatul de mai sus, deoarece este unul dintre citatele care m-a pus pe gânduri și mi-a rămas întipărit în minte. Probabil vă veți întreba de ce nu îmi găsesc cuvintele. Ei bine, răspunsul este simplu: pentru că simt că nu voi reuși să expun în niște simple cuvinte măreția acestei cărți. Până nu am citit-o, nici nu mi-am dat seama ce capodoperă am în mâini. Autoarea este absolut genială!
Să o compar cu un film? Nici vorbă! Ar suna atât de clișeic și impersonal! Și este departe de a descrie sentimentele pe care această carte mi le-a produs. Sper să nu greșesc, însă pentru mine, cartea aceasta reprezintă un mix ideal de acțiune, suspans, romantism și erotism. Însă toate acestea sunt simple cuvinte, iar eu simt nevoia să vi le explic, așa cum le-am perceput eu pe fiecare, pe măsură ce citeam „Asasin la feminin”.
Acțiunea o regăsim pe parcursul întregii cărți. Misiunile sunt descrise în amănunt, astfel încât cititorul nu doar că și le poate imagina cu ușurință, ca și cum le-ar privi, ci chiar se simte părtaș la ele. Suspansul este și el resimțit de către cititor, la un asemenea nivel, încât acesta are impresia că este transpus în mijlocul acțiunii. Pe măsură ce citești, treci prin diverse stări, în funcție de ceea ce trăiesc personajele în momentul respectiv, fie că este vorba de teama de a nu fi ucis de inamici, sau de pasiunea arzătoare pe care o simt personajele principale.
Cât despre romantism și erotism, acestea sunt expuse cu o măiestrie aparte. Ele se îmbină perfect cu acțiunea cărții, obținând o doză perfectă din fiecare. Imaginile sunt create într-un mod impresionant, care face ca aceste scene să fie minunate, deloc exagerate sau neplăcute pentru cititor. Autoarea a ales cu grijă fiecare cuvânt și descriere, astfel încât scenele erotice sunt de o naturalețe aparte.
Acum, că v-am spus, în linii mari, părerea mea generală despre această carte, este timpul să vă prezint, pe scurt, despre ce este vorba. Așa cum v-am obișnuit deja, voi încerca să ofer cât mai puține detalii, pentru a nu strica farmecul pe care îl oferă citirea cărții.
Personajele principale ale cărții sunt Alina Marinescu și Alex Therein. Ambii sunt agenți operativi, recrutați de SSO. Antrenați să devină mașini de ucis, cei doi sunt trimiși în diverse misiuni, în care scopul lor principal este să ucidă diverse persoane care se opun sistemului, sau persoane care au dezertat. Moartea îi urmărește în fiecare misiune, însă ei sunt pregătiți să îi facă față.
„- Care este motivația ta de-a merge înainte?”
Ură, iubire, suferință, umilință, inocență, indiferență… sunt doar câteva dintre trăirile pe care le au Alina și Alex, din momentul în care SSO pune ochii pe ei. De aici, fiecare este nevoit să își creeze propriile bariere, care să le ofere protecție împotriva pericolelor pe care le au de înfruntat.
„Mintea i se împotrivi feroce împotriva dorinței ce-i transformase sângele în foc lichid, împotriva poftei nebune de a fi atinsă de cel pe care ar fi trebuit să-l urască din tot sufletul.”
Ulterior, cei doi ajung să fie recrutați de către Operațiuni Speciale Antiteroriste Elite, aceasta fiind „cea mai puternică și mai secretă organizație din lume.” (pagina 367). Aici, viața lor se schimbă ușor față de perioadă petrecută în cadrul SSO. De data aceasta, misiunile lor implică eliminarea diverșilor teroriști, și salvarea nevinovaților. Cu toate acestea, nu li se permite să aibă o viață normală, fiind lipsiți de libertatea unei vieți de om obișnuit.
Nimic nu este normal sau comun în cadrul acestor agenții. Alături de antrenamentele care îi pregătesc fizic și mental pentru misiunile de teren, agenții operativi sunt, de asemenea, educați să nu dezvolte sentimente.
„- Mi-e imposibil să devin ceea ce dorești tu, spuse cu voce joasă, privind afară fără să pară că vede ceva. N-a mai rămas nimic din mine, sunt gol pe dinăuntru. Nu m-am dezvoltat din punct de vedere emoțional.
După un moment de tăcere se întoarse pentru a-i arunca o privire încărcată de tristețe.
– Nu știi cu cine ai de-a face… nu simt durere, nu simt nimic, adăugă aproape în șoaptă, iar sinceritatea din glasul lui o pătrunse până în adâncul sufletului. Eu aduc moartea, Alina.”
Însă indiferent de câtă pregătire și instrucție li se oferă, inima nu ascultă întotdeauna de ordine. Astfel, între Alex și Alina se înfiripă o iubire interzisă. Deși luptă fiecare cu propriile sentimente, pe care încearcă să și le înăbușe, inima nu este întotdeauna dispusă să asculte de rațiune.
„Din senin, se simțea năucită și paralizată, ca și cum aerul ar fi fost înțesat cu fum de opium, accentuându-i simțurile și făcând ca totul să pară suprarealist. Dar nu era opium, ci ochii lui Alex concentrați asupra ei, hipnotizând-o ca un narcotic. Un narcotic atât de puternic încât îi anihila orice urmă de rațiune, mai puțin certitudinea că totul nu era pentru el decât un simplu joc. Cu toate astea, continuă să-l privească intoxicată și neajutorată.”
Dar ce se va întâmpla cu cei doi agenți? Vor reuși ei să facă față sentimentelor pe care le au unul pentru celălalt? Cum îi vor afecta aceste sentimente, și relația dintre ei, în cadrul misiunilor dificile în care sunt trimiși? Și ce se va întâmpla cu ei, dacă superiorii lor află de atracția și pasiunea ce îi leagă?
Puteți afla răspunsul la aceste întrebări, citind cartea. Eu o recomand cu toată încrederea, fiind una dintre cărțile care și-au pus amprenta asupra mea. Fără teamă că aș putea greși, îndrăznesc să afirm că „Asasin la feminin” este o carte fenomenală. Orice iubitor al cărților polițiste, de acțiune, ar fi impresionat de această carte.
Acest exemplar, împreună cu restul volumelor din seria „Alina Marinescu”, mi-a fost dăruit de către autoare, căreia doresc să îi mulțumesc din tot sufletul pentru minunatul cadou și pentru oportunitatea pe care mi-a oferit-o.
Să spun placa aia cu ”ți-am spus eu” ? Felicitări pentru recenzie!!
Sa stii ca m-am gandit la tine cand citeam cartea, exact la partea cu “ti-am spus eu” :)) Multumesc.
Si sa vezi ce urmeaza…
Asa, tenteaza-ma, sa ma vezi cu nopti nedormite, sau dormite pe jumatate… 🙂
Vrei să fiu singura? Oricum se merită!
Frumoasa recenzia! Sper sa pot lua si eu seria aceasta. Chiar imi place genul acesta 🙂 <3
Multumesc. Este super cartea. Sper sa reusesti si tu sa iei seria.