15 Întrebări pentru Theo Anghel

Sursa foto: Arhiva personala a autoarei (Gaudeamus 2016)

15 Întrebări pentru Theo Anghel

Bună, Theo. Îți mulțumesc din suflet că ai acceptat să răspunzi la câteva întrebări. Cine este Theo Anghel, cea din spatele cărților pe care le-ai scris până acum?

Bună, Eva. Eu îți mulțumesc pentru că te-ai gândit la mine. Doamne! Cât urăsc întrebarea asta! Habar nu am cine e Theo Anghel. Uneori cred că mă cunosc, dar, apoi, se întâmplă ceva care mă determină să descopăr lucruri noi despre mine. Cei care mă știu mai bine, spun că sunt complicată.

Sunt simplă, de fapt, doar că oamenii au uitat ce-i aia simplitate și o iau drept ciudățenie. Așa cum sunt mulți care iau onestitatea drept prostie. Nu suport ipocriții și, din păcate pentru mine, am și un nas care-i depistează sub multe straturi de spoială. Spun din păcate, pentru că, uneori, aș dori să nu le observ prefăcătoria. E ceva foarte nașpa de avut sub ochi. Nu leg prietenii cu ușurință, dar, dacă o persoană îmi ajunge la suflet, are în mine un aliat pe viață.

Ce te-a determinat să scrii? Ți-ai dorit asta dintotdeauna, sau a fost mai degrabă o idee de moment?

A început devreme, din copilărie. Cred că m-a împins spre scris imaginația debordantă de care nu m-am plâns niciodată (doar mama s-a plâns, pentru că-i stricam rochiile și îi mutam mobilele prin casă și, când venea seara de la serviciu, casa arăta altfel decât știa ea c-o lăsase dimineața). Apoi am descoperit cât de bine mă simt când scriu. Să nu-ți imaginezi că, vreodată, am scris pentru a fi publicată. Scriam așa, ca terapie.

„Rochia aurie” este romanul tău de debut. Ce te-a inspirat la scrierea acestuia?

A! Aici este o poveste tare simpatică. A fost un fel de provocare venită din partea unui grup de amice. Fiecare venea cu o poveste de dragoste, și celelalte erau cititoare. Din capitol în capitol, m-am pomenit cu un roman. L-am postat pe wordpress, apoi pe wattpad. Acolo a luat naștere ideea publicării, datorită celor care voiau cartea pe hârtie. Recunosc că, fiind prima mea scriere, are stângăcii, dar mi le asum, fac parte din cea care eram atunci.

Ce te-a inspirat să scrii seria „Am murit, din fericire”?

Aici e chiar ciudat! Imaginația a început să-mi fie vizitată de o fată care murise, dar fusese trimisă înapoi, pe pământ, cu o misiune. Nu știam despre ce o să fie povestea, doar m-am așezat la scris și am lăsat cuvintele să curgă. Am murit, din fericire s-a cam scris singură. Uneori, când recitesc, nu-mi amintesc când am zămislit un paragraf sau altul. Și, nu. Nu e Alzheimer! :))))

Am trimis manuscrisul vol. 1 la un concurs de debut, fără să am cine știe ce așteptări și, spre marea mea surpriză, a ajuns printre finaliste. Povestea a apărut pe hârtie, apoi cititorii au vrut o continuare. După volumul 2, era clar că povestea recuperatoarei de suflete și a celor doi îngeri sfătuitori nu se poate termina așa, și a venit vol. 3, Dincolo. De aici până la volumul 4, Purgatorio, n-a mai fost decât un pas. Iar acum, iată-mă, scriu la 5, și ultimul, numit Diabolic.

Ce te-a determinat sa faci o asemenea schimbare de stil, de la romance, la fantasy?

Trecerea s-a petrecut natural, fără niciun efort, deși înainte, când mă gândeam să schimb stilul, îmi era teamă că n-o să-mi reușească. Și apoi, în seria AMDF, cum o prescurtez eu, fantasy este doar un pretext. Acolo vorbesc despre ceea ce li se întâmplă oamenilor, despre ceea ce simt ei. Multe din întâmplările din serie sunt inspirate de realitate.

Fanii seriei așteaptă cu nerăbdare volumul 5. Ai o idee pe când va apărea?

Sper să fie gata prin vară.

Pe lângă serie, mai ai și alte proiecte viitoare în plan – un alt roman, sau poate chiar o nouă serie?

Am în plan un nou roman. Este o idee care mă bântuie de mai mult de un an. Acum se pare că s-a cristalizat și îmi este foarte clar că asta vreau să scriu. Nu va fi fantasy, nici romance. Și mi-a fost inspirat de fapte reale. Cred că nu aș putea să scriu ceva care să fie cu totul rupt de ceea ce trăim cu toții.

Care dintre cărțile pe care le-ai scris până acum îți este cea mai dragă, cea mai apropiată de suflet?

Seria Am murit, din fericire, categoric. Am pus prea mult suflet acolo, ca să fie altfel.

Care dintre personajele pe care le-ai creat este preferatul tău?

Fiind creatoarea tuturor personajelor, îmi sunt dragi toate. Fiecare și-a îndeplinit rolul la momentul potrivit. Pe Oriana o simt totuși, mai aproape.

Ai un moment preferat pentru scris?

În general, scriu dimineața, foarte devreme, dar am și momente de noctambulism creator.

Muzica te ajută să scrii mai ușor, sau îți distrage atenția de la scris?

Chiar dacă, inițial, îmi inspiră o scenă sau alta, când scriu, am nevoie de liniște.

Scrii doar când simți că ai o idee destul de concretă în minte, sau încerci să scrii de fiecare dată când timpul îți permite?

Am momente când mă trezesc cu noaptea în cap, fiindcă tocmai mi-a venit o scenă tare în minte. Cele două situații menționate de tine se împletesc, fiindcă atunci când am timp și mă așez la scris, continui cu ușurință de acolo de unde am rămas.

În ce măsură simți că te-ai schimbat – că ai evoluat – ca autoare, de când ai început, și până în prezent?

În ce măsură, nu-mi dau seama. De evoluat… da, s-a întâmplat. Am mai multă încredere în mine și nu-mi fac griji că o scenă sau alta poate fi greșit interpretată. Oricum, fiecare cititor are viziunea lui unică și personală despre ceea ce citește.

Îți propui să te dedici unui anume stil, sau să încerci să abordezi diverse stiluri, în funcție de ideile pe care le vei avea?

Voi scrie exact ce-mi vine, fără să țin cont că se va cataloga ca aparținând unui gen sau altul.

În final, dacă dorești să le adresezi câteva cuvinte cititorilor.

Le mulțumesc pentru că mi-au citit cărțile, că mi-au lăsat un feedback în legătură cu povestea, lucru care m-a hrănit și m-a încurajat mai mult decât își pot imagina. Părerea lor contează. Așa că, MULȚUMESC!

Îți mulțumesc, încă o dată, pentru ca ai răspuns la întrebări. Felicitări pentru succesul de până acum, și multă inspirație și succes în viitor!

Mulțumesc și eu, Eva. Mult succes și ție!