„Ultimul avanpost Vol. 3: Renașterea” – Lavinia Călina

„Ultimul avanpost Vol. 3: Renașterea”, de Lavinia Călina este al treilea volum al seriei și continuă să surprindă cititorul. Ei bine, dacă primele două volume ale seriei (Ultimul avanpost, Vânătoarea) mi s-au părut interesante, nici nu am cuvinte să descriu sentimentele pe care mi le-a trezit acest volum. După ce am citit primele două cărți, eram deja obișnuită cu stilul autoarei, știam deja că îmi place atât stilul, cât și această serie. Însă ceea ce nu știam încă era că în această carte voi găsi mai multă intrigă, mai mult suspans, mai mult din tot! Da, pentru mine, totul a fost la superlativ în momentul în care am citit cea de-a treia carte a seriei „Ultimul avanpost”.

Deși eram oricum curioasă de direcția în care avea să se îndrepte acțiunea în această carte, autoarea a reușit să mă surprindă peste măsură. Poate este doar părerea mea, însă am avut impresia că personajele au evoluat pe parcursul cărților, că au devenit mult mai complexe, și sunt cuprinse de și mai multă confuzie ce se naște în sufletele lor.

„Unele persoane au noroc din prima clipă în care văd lumina zilei. În primul rând se nasc, mulți nu au șansa asta. Apoi mare parte din ei se nasc și sănătoși, aceasta e iarăși o chestie ce ține și de noroc, nu numai de genetică. Unii au noroc și se nasc în familii care îi iubesc de când află de venirea lor pe lume, alții sunt abandonați în secunda doi. Apoi sunt aceia care se nasc cu toate atributele de mai sus, plus faptul că părinții lor au bani, nume și putere.”

Renașterea este un volum realist

În ceea ce privește intriga acestei cărți, mi-a plăcut enorm realismul pe care îl prezintă, în ciuda faptului că este o carte de ficțiune. Spre deosebire de primele două volume, în acesta vom descoperi cum anumite personaje sau grupuri încearcă să instaureze o dictatură în stat. Luăm parte la o luptă continuă a poporului cu indiferența, cu supunerea, dar și cu cei care încearcă să îi subjuge și să le impună un anumit stil de viață.

„Mă enervau acei oameni. De fapt mă enervase întreaga situație. Dacă oamenii aceia care s-au dat jos să comenteze ar fi pus umărul la treabă, la câți erau acolo, ar fi eliberat una din benzi și tot s-ar fi schimbat ceva. Dacă nu ar fi stat fiecare la mașina lui văzându-și de treabă și și-ar fi dat seama că împreună pot face ceva, nu trebuia să mai aștepte ajutor din partea nimănui. De ce nu pot realiza cât de puternici pot fi dacă lucrează împreună? Împreună pot muta munții, împreună pot schimba lucrurile, împreună pot… împreună pot dărâma o dictatură.”

Diane este supusă unor misiuni cu adevărat dificile, iar descoperirile pe care le face pe parcursul cărții o determină să își pună și mai multe întrebări cu privire la persoanele din cercurile în care se învârte. Nimeni nu mai e cine pare a fi, iar Dianei îi este din ce în ce mai dificil să aibă încredere în cei ce o înconjoară.

„Nu am protestat, ba chiar m-am bucurat de îmbrățișarea caldă și sinceră a fetelor. Sinceritatea e un lucru atât de rar în lumea mea.”

Povestea continuă

Deși reușește să îl captureze pe prințul Alexandru, misiunea ei este departe de a fi încheiată. Și, cu toate că își dorea să îl captureze și chiar mai mult, Dia nu este deloc împăcată cu modul în care decurg evenimentele din momentul în care Alex este adus la avanpost.

Rămasă fără persoanele dragi, amenințată din toate părțile, Dia este nevoită să ia decizii din ce în ce mai grele. Acum, mai mult ca niciodată, este nevoită să aleagă calea pe care o consideră ca fiind cea mai potrivită, pentru a reuși să își îndeplinească scopul. Dar, gândindu-se mai bine, care este, de fapt, scopul ei final? Oare uciderea lui Alex ar pune punct problemelor, sau ar crea altele, mai grave? Acum, totul depinde de decizia pe care o ia, și care îi poate influența existența Diei.

„- Pentru că până acum ți-ai cunoscut adversarul. Până în clipa asta ai știut cu cine ai de-a face și care sunt intențiile lui. Acum trebuie să îți dai seama singură cine îți este prieten și cine dușman, și nu te minți singură, o să ai dușmani în continuare. Mai mult ca sigur i-ai avut din totdeauna, doar că ați avut un scop comun. Scopul acela a fost dus la bun sfârșit prin înlăturarea mea de la conducere.”

Renașterea – fiecare își cunoaște propriul interes

Urmărind diversele persoane din jurul său, Dia descoperă că fiecare luptă pentru propriile sale interese. Astfel, aflată între cei care se luptă pentru obținerea puterii supreme, ea este nevoită să decidă de partea cui trebuie să fie, pe cine să ajute, și împotriva cui să se ridice. Dar cum poate o astfel de decizie să fie luată, mai ales în momente de presiune maximă? Atunci când timpul nu îi permite să stea prea mult pe gânduri, Dia este forțată să acționeze pe baza impulsului de moment, așa cum îi dictează conștiința în momente de răscruce.

„În acel moment, mi-am dat seama că sunt pe cont propriu, că nimeni niciodată nu va risca nimic pentru mine, că nimeni nu va mișca un deget să mă salveze. Atunci am știut că dacă vreau să trăiesc în lumea asta alții trebuie să moară.”

Ce decizie va lua, și dacă va face sau nu alegerea potrivită, vă las pe voi să descoperiți, citind cartea.

„Viitorul e neclar. Se spune că noi ni-l scriem cu mâna noastră, că suntem singurii care putem să ne controlăm soarta. Unica problemă e că de multe ori, fără să vrem sau cu bună știință, mai greșim. Asta e, suntem oameni. Deci ce îți rămâne de făcut dacă ai greșit? Să te întorci în trecut nu mai poți. Singurul care mai poate schimba ceva e prezentul. Ai grijă cum mânuiești prezentul, căci orice acțiune cât de mică se va reflecta în viitor. Vrei să repari o greșeală, începi cu prezentul. Dar de unde poți ști că rezultatul va fi unul favorabil? Că nu se vor complica lucrurile și mai mult? Nu poți să știi, dar curând vei afla.”