„Îngerul Întunecat. Orașul Îngerilor 1” – Mihaela Strenc
În ultima perioadă, am descoperit că ador stilul fantasy. De fapt, aș îndrăzni chiar să spun că a devenit stilul preferat de cărți, întrecând genul romance. Iar când am citit descrierea cărții „Îngerul Întunecat. Orașul Îngerilor 1”, de Mihaela Strenc, nu am putut să fiu altfel decât curioasă la maxim. Veghetori, strigoi, îngeri și demoni…cât de tentant sună!
Mi-a plăcut foarte mult cartea, deși trebuie să recunosc, mă așteptam la puțin mai multă acțiune. Însă deși nu conține chiar acel tip de acțiune pe care speram să-l regăsesc, are o doză bună de suspans. Ce-i drept, într-un mod puțin diferit decât ceea ce mă așteptam. Ca să explic puțin, mă așteptam la lupte între diversele creaturi, la urmăriri și apariții care să te facă să te uiți bine în jur atunci când citești cartea. În schimb, deși acestea nu prea au loc, am luat parte la suspansul creat de trăirile personajului principal. Desigur, protagonista are parte de diverse evenimente de natură supranaturală.
Dar acum, să vă vorbesc puțin despre carte. Personajul principal este Ana, o tânără Veghetoare. Orfană de la o vârstă fragedă, și părăsită de curând de cel pe care îl iubea și în care și-a pus toată speranța și încrederea, Ana se simte pierdută într-o lume în care trebuie să respecte toate cutumele impuse de Veghetori. Astfel, are doar trei opțiuni: fie se căsătorește cu un Veghetor, fie părăsește familia, renunțând astfel la a mai fi o Veghetoare, fie rămâne singură.
„- Întunericul e frumos. Există frumusețe și într-un copac contorsionat, și într-o casă abandonată, și într-un zid în ruină. Dar oamenii trec pe lângă ele, fără să le vadă cu adevărat.
– Ți se pare că întunericul poate fi iubit la fel de mult ca lumina?”
Însă viața îi oferă surprize, iar deciziile pe care le are de luat în ceea ce privește viitorul ei nu sunt deloc ușoare. Toate acestea pentru că îl întâlnește pe Alex, un bărbat pe cât de atrăgător, pe atât de misterios. Deși regulile familiei nu sunt de partea unei relații între cei doi, Ana este atrasă de Alex într-un fel care nu prea îi oferă altă opțiune, decât aceea de a încălca regulile, pentru a fi cu bărbatul dorit.
„- Iubirea e un sentiment transformator, singurul care-l poate preface pe om în înger sau în demon.”
De aici, totul începe să ia o întorsătură neașteptată în viața ei. În scurt timp, află secretul lui Alex, iar alegerea pe care o are acum de făcut este una extrem de dificilă. Îi va rămâne alături, sau îl va părăsi, pentru o viață liniștită?
„- Sunt realist. Și știu să mă bucur de viață așa cum este ea, cu părți bune și foarte multe părți proaste. Oamenii vor să aibă parte doar de ce e bun și să dea la o parte suferința. Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Nu există, e o demență.”
Relația cu Alex îi produce diverse neplăceri și greutăți Anei. În mod ciudat, se simte urmărită, și este frecvent atacată de strigoi. Realitatea începe să devină neclară pentru Ana, în momentul în care visele încep să pună stăpânire pe ea, într-un mod cu totul ciudat. Pentru Ana, realitatea și visele încep să se îmbine, astfel că îi creează confuzie. Ajunge într-un moment de cotitură, în care nu mai reușește să facă distincția între vis și realitate. Și, mai presus de toate, devine confuză în ceea ce îl privește pe Alex. Comportamentul acestuia este schimbător, iar acest lucru nu face decât să întărească starea de confuzie în care Ana ajunge să trăiască.
„- Nu pot să cred! Dintr-un nemernic, m-ai transformat într-un sfânt. Și nu sunt nici una, nici alta.
– Tu ai zis că datoria ta e să mă aperi. Și nu vreau să stai cu mine pentru că te simți vinovat sau dator.
– Îmi atribui niște calități pe care nu le am, îi strigă. Și-ți mulțumesc pentru asta, dar te înșeli în privința mea. Ți-am spus de zeci de ori că te iubesc, vrei să-ți fac și-un desen?
Era mirată să-l audă vorbindu-i astfel, dar în același timp și bucuroasă. Dacă era sincer și chiar o iubea, nu mai exista nicio barieră între ei doi. Cu toate astea, tot mai avea un semn de întrebare care o înțepa.”
Cine este de fapt Alex? Care este adevărul despre viața ei, despre viața lui? Cine îi este alături, și cine îi dorește răul? Ei bine, răspunsurile la aceste întrebări va trebui să le descoperiți singuri, citind cartea.
Cartea este împărțită în două părți. Fiecare dintre părți prezintă viața Anei, dintr-o perspectivă diferită. Pradă atacurilor strigoilor, Ana nu mai știe ce i se întâmplă. Dacă în prima parte, ea este ajutată de Veghetori, în cea de a doua, lucrurile se întorc împotriva ei. Pusă în fața unor întrebări fără răspuns, Ana se simte nevoită să accepte ajutorul unui strigoi. Dar oare chiar sunt Veghetorii împotriva ei? Va trebui să decidă pe cine să creadă, ca să poată lua cea mai înțeleaptă decizie în ceea ce privește viața și viitorul ei.
„Strigoii erau ultimele ființe la care ar fi apelat atunci când avea o nedumerire, dar, în situația dată, când nu mai putea să se încreadă în nimeni, poate că n-ar fi stricat să mai afle o variantă. Dar nu, era o prostie.”
„Și acum ea se afla la ușa uneia dintre acele creaturi. Ce făcea acolo? Dădu să se întoarcă, dar ușa se crăpă și vocea scârțâitoare a strigoiului o invită înăuntru. Tânăra intră într-o încăpere cu pereții acoperiți cu rafturi pe care zăceau cărți cu coperte soioase puse alandala. În mijlocul camerei era o masă cu o lampă ce răspândea o lumină gălbuie. Ana se opri ca o statuie, examinând figura bolnăvicioasă a bătrânelului. Strigoiul avea fața zbârcită și un ochi lipsă, arătând ca o făptură care era doar pe jumătate om, cealaltă jumătate aparținând unei specii încă neidentificate.
– Nu sunt prea drăguț, ai? hârâi el.”
Mi-a plăcut mult modul în care este scrisă cartea. Deși, așa cum spuneam la început, nu a fost chiar la ce mă așteptam, a reușit să mă surprindă într-un mod plăcut. Suspansul nu lipsește, chiar dacă este creat într-un mod diferit, și anume mai degrabă prin încercarea Anei de a găsi răspunsuri la întrebările care o bântuie, decât printr-o acțiune propriu-zisă.
Trebuie să spun că mi-ar fi plăcut să fie puțin mai multă acțiune. Poate e doar părerea mea, însă în afara faptului că povestea conține creaturi din lumea de dincolo, și acțiunea are caracter de supranatural, mie mi s-a părut că se pune accentul mai degrabă pe povestea de dragoste și pe sentimentele personajelor.
Însă per total, cartea mi s-a părut scrisă bine, frumos, și chiar am citit-o cu plăcere. O recomand cu drag.
Din pacate nu am reusit sa citesc cartea pana acum. Mereu intervine cate ceva, mai ales lipsa finantelor 🙁
Poate pana apare si volumul 3, se rezolva si finantele, si citesti toate 3 volumele unul dupa celalalt. 😉