„Eria. Perspective” – Gabriélle Güvenel

„Eria. Perspective” – Gabriélle Güvenel

 

„Eria. Perspective” este al doilea volum al seriei Eria, de Gabriélle Güvenel. Asemenea primului volum, și acesta este unul interesant, diferit și intrigant. Autoarea nu se dezminte nici de această dată, reușind să contureze personaje și întâmplări nemaipomenite, care îi stârnesc cititorului curiozitatea.

De această dată, povestea este spusă din perspectiva diverselor personaje: Eria, Andi Aron și Timothy. Astfel, ajungem să cunoaștem povestea fiecăruia dintre ei. Aflăm că atât Andi, cât și Timothy, o iubesc pe Eria. În ceea ce o privește pe Eria, însă, și sentimentele ei, aceasta este mistică. La fel ca în primul volum, ea este o persoană care nu își dezvăluie sentimentele, preferând să lupte pentru misiunea ei.

„- Ce ți-aș putea oferi eu vreodată, Timothy? Ce-ți dorești de la viață? De la femeia de lângă tine? Vrei să îmbătrânești lângă o tipă care atunci când nu se luptă cu demonii iadului se luptă cu demonii ei personali? Una care atunci când nu ucide monștri e ea însăși un monstru?

– Nu spune asta!

– De ce? E mai puțin reală dac-o lăsăm nespusă?

– Ce ai de gând să faci de-acum înainte?

– Ceea ce știu. Ceea ce-am învățat. Ceea ce-am fost programată să fac. Doar că de data asta îmi stabilesc singură ținta.

– Eria…, ce ai în plan? Am întrebat suspicios.

– N-am niciun plan. Improvizez pe parcurs.”

În această carte, Eria este pe urma „Boschetarilor”, încercând să descopere unde sunt, cine îi conduce, și unde au deschis un nou portal. Căutările ei o poartă prin diverse locuri, iar în timpul acesta, Eria descoperă mai multe lucruri despre familia ei. Astfel, află că are un frate, Orola, pe care îl întâlnește în călătoriile ei, și alături de care încearcă să ducă la bun sfârșit misiunea.

Orola îi povestește Eriei despre părinții lor, și despre copilăria lor. Împreună, cei doi sunt nevoiți să își înfrunte destinul, care nu este deloc unul ușor. Apar și alte personaje fantastice, fiecare având un rol decisiv în misiunea Eriei, în căutările pe care aceasta le face, precum și în descoperirile pe care le are de înfruntat de-a lungul timpului.

Legăturile dintre diverse personaje sunt cu totul impresionante, întrucât deși apar sentimente de ură reciprocă, sau, dimpotrivă, de iubire dincolo de orice granițe, fiecare trebuie să facă diverse compromisuri, pentru a nu periclita bunul mers al lucrurilor. Uneori, sunt nevoiți să renunțe la dorința de a ucide dușmanul, pentru a reuși să-și îndeplinească misiunea.

Deși înconjurată de persoane care vor să o ajute, Eria preferă să lupte singură, încercând să îi protejeze pe cei din jur. Sentimentele ei față de cei care îi sunt alături sunt uneori contradictorii. Deși pare o persoană directă, care spune lucrurilor pe nume, Eria reușește să țină ascunse aceste sentimente de iubire și protecție pe care le simte față de cei din jurul său.

„Dar știam că dacă aveam să îmi declar iar sentimentele m-ar fi alungat din nou. Ca să mă protejeze, cel mai probabil. Să nu mă treacă prin suferința de a o vedea cu detectivul.

Of, Eria! Dac-ai ști de când m-am împăcat eu cu gândul că nu ești a mea… Chiar și când încă nu erai a altuia, tot nu erai a mea. Tu te dai numai pe jumătate și numai temporar. Apoi te iei înapoi cu repeziciunea cu care se-adună norii de furtună.”

Vidul apare și el, și joacă un rol important în misiunea pe care Eria o are de îndeplinit. De această dată, o regăsim pe Eria folosindu-se de Vid, pentru a reuși să își stabilească un plan de bătaie, pentru a se pregăti pentru ceea ce urmează să facă.

„- De ce nu ai exorcizat-o niciodată?

– Eria nu e posedată, Andi. Eria posedă ea fragmente din rău.

– Vrei să zici că le posedă în mod deliberat?

– Da, mi-a răspuns Colopatrion, care acum reușea să se țină pe picioare.

– O face ca să-l controleze, a scuzat-o preotul.”

Dar va reuși ea, oare, să îi găsească pe Boschetari, și să închidă portalul, odată pentru totdeauna? Răspunsurile le veți afla doar citind această carte.

În continuare, o să vă spun că, asemenea primului volum, și acesta mi-a plăcut foarte mult. Mi s-a părut ceva nou, ceva diferit. Lectura acestei cărți este una plăcută, deși mintea cititorului este pusă la încercare, pentru a reuși să înțeleagă modul în care gândesc și acționează personajele. Stilul scrierii este unul natural, așa cum am spus și legat de primul volum al seriei. Mi-a plăcut faptul că autoarea a folosit un limbaj uzual, chiar și cu vulgaritățile ivite pe alocuri, ceea ce face ca textul să pară cât mai real posibil. Modul în care se exprimă personajele îl determină pe cititor să le simtă aproape, să „vadă” personajele și să le considere ca fiind reale.

O să vă redau acum câteva dintre pasajele care mi-au plăcut cel mai mult în această carte.

„Din nefericire, nu ca un pheonix am renăscut, ci ca un maidanez fătat la marginea drumului de o cățea lovită de-o mașină. Iar omul care trebuia să fie alături de mine, prietenul meu de-o viață, singurul de la care aș fi putut avea sprijin într-o astfel de situație, a dispărut fără urmă atunci când lucrurile au devenit complicate.”

„În centrul temniței începuse să se formeze ușor-ușor un vârtej negricios. N-ar fi trebuit să mă mire. Lumina se arată doar celor îndreptățiți, doar ei au voie s-o urmeze, era lesne de înțeles că o bestie ca mine era sortită iadului. Dar un lucru e cert: tu mori, iar curva aia de speranță rămâne vie.”

„De parcă mai aveam nevoie de ÎNCĂ o confirmare că iubirea dăunează grav sănătății. De parcă nu e de știut de când lumea și pământul că nici iarba nu amorțește neuronii cu o așa viteză.

Am încercat să îl alung.

A încercat să mă iubească.

Am încercat să nu mor în sinea mea.”

„- Unde e centrul?

– Dacă îți spun mă lași în viață?

– Nu, dar te omor repede și fără să suferi.

– Te rog, ai milă.

– Asta ziceam, spune-mi unde e centrul și o să am.”

Cartea „Eria. Perspective”, de Gabriélle Güvenel poate fi achiziționată de aici.