Gramatica doar pentru privilegiați?

Gramatica doar pentru privilegiați?

 

De-a lungul timpului, am fost adeseori atacată verbal de diverse persoane, care susțineau ca am reușit să învăț pentru că am fost susținută financiar, pentru că părinții mei m-au ținut „în puf”, și pentru că nu am fost nevoită să lucrez de la o vârstă de 16-17 ani. Ba chiar mi s-a spus că aș fi făcut școala în domeniul privat, fiind o privilegiată a sorții. Ei bine, nimic mai greșit!

Acum, am hotărât să explic puțin cum am învățat gramatica. Și sunt sigură că aici nu mă regăsesc doar eu, ci toate acele persoane care au fost atacate în același mod. Unii ne aruncă diverse cuvinte, precum „elitiști”, considerând că ne jignesc. Personal, nu consider că am fost nici tocilară, nici elitistă, nu am fost nici olimpică, și nici ținută în puf de către părinți.

Asemenea majorității, am fost o fată simplă, modestă, care a primit o educație corespunzătoare atât de la părinți, cât și de la profesori. Și ca să lămuresc lucrurile încă de la început, trebuie să vă spun că nu am învățat la vreo școală privată. Dimpotrivă, am învățat la o școală de stat, într-un orășel mic, în care se cunoșteau oamenii măcar din vedere, aproape la fel cum se cunosc locuitorii unui sat. (Da, puteți râde, puteți crede că mint sau că exagerez, dar acolo am crescut eu.)

Pentru ca lucrurile să fie clare, nu țin să fac referire doar la generațiile mai tinere, și nu vreau să simtă cineva că generalizez. Știu că sunt agramați și în generațiile mai tinere, dar și în cele dinaintea mea. La fel cum știu că sunt și acum elevi foarte buni, capabili, care apreciază educația și învățământul.

Așadar, să revin la subiect. În cea mai mare parte a cazurilor, atacurile despre care menționam la început le-am primit pe motivul gramaticii. Da, sunt o iubitoare și o susținătoare a gramaticii. Am recunoscut întotdeauna acest lucru, și nu mi-e rușine. Dimpotrivă, consider că ar trebui să le fie rușine celor care consideră gramatica drept ceva inutil în viața lor. Limba română este limba noastră maternă, și consider că ar trebui să îi arătăm respectul cuvenit.

Adeseori, stau și mă întreb, oare când vor conștientiza că avem nevoie să vorbim și să scriem corect, pentru a ne putea înțelege? Știu că uneori limbajul semnelor este folosit, dar chiar nu îmi doresc să ajungem în punctul în care să conversăm prin interjecții și semne – pentru că uneori, chiar așa mă simt citind diverse postări și mesaje pe mediile de socializare, sau, mai nou, diverse articole de pe internet. Și nu mă refer doar la articole de pe anumite blog-uri, ci chiar și la articole din diverse publicații (ziare, reviste, știri online, etc.). Aici aș menționa o situație care mi se pare destul de gravă, și anume aceea a celor care sunt numiți jurnaliști, însă nu știu să scrie corect din punct de vedere gramatical. Dar acesta este doar un subiect care ar putea genera o întreagă avalanșă de discuții, care oricum nu ar duce la nici un rezultat.

Și, ca să vă explic eu cum am învățat gramatica…simplu! Fiind atentă la orele de gramatică și învățând lecțiile, așa cum ar fi normal să o facă orice elev. După părerea mea, nu este o scuză faptul că nu provii dintr-o familie înstărită. Știu că educația costă, dar tot așa știu și că aceasta este obligatorie, până la un moment-dat (nivelul a diferit de-a lungul anilor, deci nu voi generaliza). Așadar, ca să revin la subiect, gramatica se învață la școală. Nu în liceu, care a devenit în timp doar opțional, nu doar în școlile private, ci în clasele generale, care sunt și au fost obligatorii pentru toții elevii.

Surpriză? Nu prea cred! Indiferent de familia din care proveniți, de nivelul de trai, de situația materială, sau de orice alte motive pe care unii le invocă, gramatica a fost obligatorie pentru toți elevii. Și a fost predată în școală în vremea când eu eram elevă, așa cum sunt sigură că este predată și în prezent.

Iar cei care consideră că banii pe care îi au părinții determină nivelul cunoașterii, greșesc. Departe de a fi banii un motiv pentru care un elev învață gramatica, eu aș tinde să spun că șansele sunt mai mari ca în cazul în care banii părinților ar avea vreo influență, aceasta ar avea ca rezultat mai degrabă un nivel de „necunoaștere”, decât unul de cunoaștere și respectare a gramaticii. De ce spun asta? Pentru că știm cu toții că atunci când părinții intervin financiar pentru copiii lor, o fac pentru a le cumpăra notele bune, nicidecum pentru a le cumpăra cunoașterea materiei. Și, ca să evit orice fel de replici contradictorii, țin să menționez că nu am luat ore în particular, și, în plus, acestea nu au întotdeauna rezultatul scontat.

Așadar, înainte să mai acuzați anumite persoane că știu corect limba română și, implicit, gramatica, gândiți-vă bine. Înainte să-i mai acuzați pe cei care scriu gramatical corect, încercați să vă răspundeți sincer la întrebarea aceasta: „Ce scuză am că nu am învățat?”.