„Orașul de deasupra” – Nicoleta Tudor
Cel de-al doilea volum al seriei Cercurile Mistice, de Nicoleta Tudor, este continuarea poveștii începute în „Cercurile mistice”, primul volum al seriei. La fel de frumos și captivant ca și primul volum al seriei, „Orașul de deasupra” ne poartă de data aceasta pe o altă planetă, și ne prezintă o nouă poveste de dragoste, încărcată de suspans, trăiri puternice, iubire, dezamăgire, suferință și diverse alte sentimente. La fel ca și primul volum, și acesta este prezentat excepțional, cu descrieri bogate, care îl ajută pe cititor să pășească pe urmele personajelor, să urmărească acțiunea exact în teritoriul descris cu măiestrie.
Mi-a plăcut modul în care autoarea reușește să aducă la viață personaje ireale, să le descrie într-o manieră care îl determină pe cititor să își imagineze personajele respective. De asemenea, m-a încântat modul în care sunt descrise peisajele, locurile, dar și obiceiurile prezentate în carte.
În acest volum, personajul principal este Mădălina, fiica Mariei și a lui Matei. De această dată, însă, accentul nu este pus atât de preponderent pe magie și pe șatra de țigani – deși joacă și acestea un rol important în poveste – ci pe descoperirea pe care Mădălina o face în copilărie. Și anume, o monedă găurită, însă care are puterea de a o duce pe o altă planetă, pe care ea o numește Orașul de deasupra, întrucât este un loc pe care îl vede deasupra norilor.
„Ridică ochii spre soare, pentru a-i mulțumi că îi înseninează ziua, așa cum obișnuia să facă de mică, și atunci apăru. Apăru orașul ei, deasupra unui pat de nori.”
La prima ei vizită în Orașul de deasupra, Mădălina este martora unei scene care o lasă cu traume. Acest eveniment o determină să nu mai folosească moneda timp de mulți ani, până în adolescență. Scena pe care o vede îl are ca protagonist pe un băiat de vârsta ei, cu părul negru, și ochii negri. Privirea lui îi rămâne întipărită în minte, chiar și după ani, astfel că Mădălina decide să folosească din nou moneda, pentru a încerca să descopere cine era băiatul.
În paralel, pe Pământ, ea îl are pe Sorin, un băiat la care ține enorm, și care ține la ea. Cu el își petrece cea mai mare parte a timpului, iar într-un târziu, Sorin își ia inima în dinți, astfel că între cei doi începe o frumoasă poveste de iubire.
„Sorin era un frumușel pe care îl cunoscuse la petrecerea de optsprezece ani a prietenei ei, Corina. La început a crezut că este un alt manechin blond cu care se va plictisi dar când a ieșit afară să ia o gură de aer, iar acesta a urmat-o, a avut surpriza să cunoască un băiat sensibil, glumeț și cu o cultură generală aproape egală cu a ei.”
Însă ajunsă înapoi în Orașul de deasupra, Mădălina reușește să îl reîntâlnească pe Naum, băiatul care i-a marcat copilăria, și care i-a rămas în minte de când l-a văzut prima oară. Mai mult decât că îl regăsește, ea descoperă că în timp, a dezvoltat sentimente deosebit de puternice pentru el. Însă nici el nu a uitat-o, în ciuda anilor ce au trecut.
„Dintr-o mie de băieți, aș fi recunoscut acei ochi negru, ochii care m-au tulburat și pe care nu i-am putut uita niciodată. Părul negru îi flutura în bătaia vântului, și atunci am știut. Și el mă recunoscuse.”
Din acest moment, viața Mădălinei nu mai este deloc ușoară. Ea se află între două iubiri, una pământeană, reală, care îi oferă garanție, confort, liniște, stabilitate, iar cealaltă, care nu pare să îi poată oferi nimic mai mult, decât promisiuni, care poate vor fi îndeplinite cândva, dar și secrete, suferință și riscuri. Deși îi iubește pe amândoi într-un anumit fel, Mădălina este nevoită să aleagă doar unul, alături de care să rămână.
„Nu-l voi mai vedea niciodată. Voi trăi toată viața cu amintirea unei iubiri fără seamăn, a unei iubiri care nu se va șterge din sufletul meu niciodată. Am lăsat amintirile să mă năpădească. Aici, pe malul mării, îmi permiteam. Am închis ochii și în vuietul valurilor am revăzut copilul speriat care mi-a marcat copilăria. Am revăzut plimbările pe malul unei mări blânde, calde, sub un soare arzător, de mână cu persoana care s-a înfipt dureros de mult în sufletul meu.”
„În acel moment astrele s-au oprit pentru a celebra unirea sufletelor noastre. Acel moment a oprit timpul în loc. timpul, spațiul, cei din jurul nostru nu mai existau. Eram noi, noi doi pierduți unul în ochii celuilalt. Noi și iubirea noastră.”
Dar pe cine va alege ea? Va prefera iubirea lui Sorin, care îi oferă o dragoste reală, care poate fi împlinită? Sau va opta pentru o iubire dincolo de limitele realului, alegând să rămână alături de Naum, cel care îi bântuie gândurile și visele, încă de când erau copii?
Răspunsurile la aceste întrebări, precum și toate încercările prin care va trece Mădălina în încercarea de a-și asigura un viitor fericit, alături de iubirea vieții ei, le veți afla citind această carte.
Si mie mi-a plăcut cartea si abia aștept sa apăra vol 3!
Si eu abia astept, si sunt sigura ca va fi foarte frumoasa!
Așa cred si eu!
Nu am citit nici primul volum. Initaial mi-am spus ca nu e pentru mine dar incet incest ma atrage 😉
Frumoasa recenzia 🙂
Multumesc. 😘 Intr-adevar, tine si de gusturi, insa cum mie imi place tot ce tine de fantasy, de magie, si de paranormal, mi-a placut. Si faptul ca apare si satra de tigani – pe care eu o consider un element de inedit in literatura, m-a convins ca imi doresc sa citesc cartile. Si ma bucur ca le-am citit.