15 Întrebări pentru Natașa Alina Culea

15 Întrebări pentru Natașa Alina Culea

 

1. Bună, Natașa. Îți mulțumesc din suflet că ai acceptat să răspunzi la câteva întrebări. În primul rând, te-aș ruga să spui câteva cuvinte despre tine, astfel încât cititorii să te cunoască, dincolo de cărțile tale.

Bună, Eva! Sunt entuziasmată de conversația noastră virtuală și vreau să-ți mulțumesc pentru minunata inițiativă – o apreciez la adevărata ei valoare. Hmm… despre mine, am ajuns deja la punctul sensibil și nici n-am început încă J. Cred că sunt o femeie ca o contradicție, există o discrepanță importantă între aspectul meu feminin și mentalul destul de ferm și, categoric, voluntar. Ca și cum asta nu ar fi de ajuns, mintea mea este structurată, organizată, mult mai asemănătoare bărbaților (ca mod de operare) decât cea a femeilor. Păstrez în preajma mea doar persoane cu care rezonez, cu principii de viață asemănătoare cu ale mele pentru că este doar mai simplu. Sunt perioade în viață în care micile meschinării ale altora sunt greu de suportat, cu atât mai mult cu cât viața ne lovește suficient și fără urâciuni ușor de înlăturat. Chiar consider că răutățile (mai tipice femeilor decât bărbaților) vin din lipsă de preocupare, iar eu nu am timp pentru ele. Cu un job solicitant și cu o pasiune precum scrisul, îmi știu clar prioritățile și mă dezic de lucruri și persoane care nu trezesc în mine emoții frumoase. Este drept, din fiecare experiență înveți ceva și fiecare persoană întâlnită te ajută să conștientizezi aspecte de-ale tale, însă există și ceea ce se numește generic prioritate și nu te poți împrăștia mereu în toate direcțiile sau susține tot felul de relații din care nu mai evoluezi.

2. Când, cum ai decis că îți dorești să scrii?

S-a întâmplat în Sofia, unde locuiesc și acum, în urmă cu trei ani. După o perioadă în care apele mele s-au limpezit până la purificare totală – una dintre acele perioade în care viața mi-a dat atât de multe lecții într-un timp atât de scurt pentru că, probabil, trebuia să ajung pe drumul scrisului, și nu altul – am fost inspirată să încep primul meu roman, Natașa, bărbații și psihanalistul. Au urmat: Marat, Lupii trecutului. Sofia, Nopți la Monaco.

3. Ce surse de inspirație ai folosit pentru scrierea cărților tale?

Personajele mele sunt reale, cel puțin majoritatea lor. Poate că asta este cea mai importantă dovadă că eu consider viața fiecăruia demnă de un roman sau de o ecranizare. Viața este frumoasă într-un fel sucit, distorsionat ochiului nostru, are o frumusețe sfâșietoare. Tot ceea ce fac eu este să caut unghiul potrivit din care o pot vedea desfășurându-se în toată splendoarea ei. Îmi ajustez obiectivul și pornesc pe urmele poveștii, transformând-o într-un basm nemuritor. Îmi nemurizez personajele, oamenii pe care îi întâlnesc.

4. Ai în plan să scrii și o serie sau preferi ca romanele tale să fie individuale?

Nu am nici cea mai vagă idee. Când am afirmat că romanele vin la mine, nu le caut eu, nu am glumit. Într-o clipă oarecare vine un download complet cu toată povestea de la cap la coadă, detalii, nume, tot. Le iau din starea lor de potențial și le transform într-o realitate fizică. Aceasta este magia cărților, iar eu sunt un mic Merlin livresc – transform ideile în cuvinte, apoi cuvintele în emoții. Nu aș putea scrie cărți fără o consonanță puternică între mine și creația mea, dar cred în magie – conditio sine qua non – o văd peste tot.

5. Ne poți spune câteva cuvinte despre planurile tale de viitor, legat de cărțile pe care le vei scrie?

Acum scriu un nou roman care se numește Legămintele macilor. Este foarte frustrant ca toată povestea să fie în mine și mie să-mi ia atât de mult să scriu (atât de puțin – consideră alții) deoarece am prea multe de făcut într-o zi obișnuită din viața mea. Știu că într-o zi doar voi scrie și-atât, îmi doresc doar să vină cât mai repede.

6. Care dintre cărțile pe care le-ai scris până acum îți este cea mai dragă, cea mai apropiată de suflet?

Retrospectiv, toate îmi plac și fiecare are un rol de jucat în viața cititorului: mai tragic, mai amuzant, mai introspectiv, mai ludic. Pot spune că o energie foarte mare o are romanul de dragoste Marat. A obsedat cititoare într-atât încât să nu poată ieși din acțiunea poveștii câteva zile la rând. Asta am simțit și eu în timp ce o scriam. Efectiv, mă trezea noaptea din somn și mă așeza în fața calculatorului. Eram epuizată emoțional când am terminat de scris această carte. Prima carte, dimpotrivă, m-a eliberat ca de o mare povară pe care o căram după mine fără să realizez. Lupii trecutului. Sofia are, de asemenea, o mare încărcătură afectivă, poate stărui intens în mintea cuiva, chiar și a celor care nu au rezonat cu cartea.

7. Te identifici cu vreunul dintre personajele tale? Dacă da, ne poți spune cu care dintre ele?

Cu toate J. Toate au o parte din mine, toate personajele reflectă ceea ce eu iubesc sau ceea ce eu nu pot accepta momentan. Pentru exemplificare, voi lua în vizor romanul Lupii trecutului. Sofia.

Personaje care sunt în conflict cu ceea ce iubesc:

• Carina Adameșteanu reprezintă soția obtuză, clasică, având preocupări mediocre și afecțiune relativ redusă.
• Ana Hill este tânăra mercantilă, insidioasă și manipulatoare.
• Ben Hill reprezintă tipul parvenitului care intră cu cizmele de noroi pe covoarele noastre albe.

Personaje pe care le iubesc:

• Sofia este tânăra care transformă totul în artă, alchimista, cea care schimbă viețile oamenilor doar trecând pe lângă ei și atingându-i cu poalele rochiei.
• Fabian Adameșteanu este tipul bărbatului rafinat și datorită trecerii anilor, blazat pe alocuri, dar rămâne un personaj pe care eu îl iubesc.
• Pe Carol Hess aș adora să-l am mereu în preajmă și în realitate, este delicios.
• Elvira Hess este pentru mine o adevărată doamnă și inspirația mea pentru ea este o femeie la care eu țin foarte mult. De ce spun adevărată doamnă? Mă refer acum la acele femei care pot învârti lumea pe degete într-un mod atât de grațios, subtil, diplomat, încât nimeni nu are timp să realizeze ce se întâmplă.

8. Care dintre personajele pe care le-ai creat este preferatul tău?

Carlos Oliveira (Nopți la Monaco) este un personaj pe care-l iubesc, poate, cel mai mult. I-am împrumutat câte ceva din personalitatea mea și câteva accesorii morale pentru a se transforma într-un prototip masculin pe care l-aș adora.

De Marat nici nu mai este nevoie să spun ceva, cred că toată lumea a înțeles deja.

9. Ai un moment preferat pentru scris?

Nu. Scriu în orice împrejurare, oriunde. Prefer să scriu în zorii zilei sau seara târziu, înainte de a mă izbi de realitate sau după ce am obosit să îi mai acord atenție.

10. Muzica te ajută să scrii mai ușor sau îți distrage atenția de la scris?

Muzica nu poate fi decât binecuvântare pentru mine. Mă inspiră, mă ridică și mă hipnotizează. Prefer să scriu ascultând muzică. Mereu am avut o curiozitate acerbă în privința oamenilor care nu ascultă muzică. Un fel de „Se poate trăi și fără? Dar de ce ai face-o?”

11. Scrii doar când simți că ai o idee destul de concretă în minte sau încerci să scrii de fiecare dată când timpul îți permite?

Idei concrete am mereu, așa funcționez. Cărțile sunt deja acolo indiferent dacă pot scrie astăzi sau mâine. Ele mă așteaptă pe mine, iar, uneori, cred că își pierd răbdarea și-și cer drepturile.

12. În ce măsură simți că te-ai schimbat – că ai evoluat – ca autoare de când ai început să scrii și până în prezent?

Nu cred că multe persoane ar găsi punți de legătură între primul roman și cel de-al treilea, de exemplu. Poate că Natașa, bărbații și psihanalistul ar avea mai multe în comun cu Nopți la Monaco, dar chiar și așa, sunt diferite între ele. Sunt foarte multe schimbări evidente de la un roman la altul și ele țin de complexitatea ideilor, de profunzimea construcției personajelor, de limbaj etc.

13. Îți propui să te dedici unui anume stil sau încerci să abordezi diverse stiluri, în funcție de ideile pe care le vei avea?

Am câteva subiecte pe care vreau să le dezvolt și de care nu m-aș plictisi niciodată scriind despre ele. Le-aș descrie mereu altfel, încât cititorii mei să nu se plictisească la rândul lor. Scriu despre relațiile interumane, despre iubire, despre Dumnezeu și despre evoluția conștiinței umane – chiar și atunci când nu pare să vorbesc despre asta, mai ales atunci J. Am niște domenii pe care le stăpânesc mai bine decât altele și sunt conștientă de avantajele mele. Sincer, când văd că un autor țopăie nesigur de la un subiect la altul, ceva în asta îmi vorbește despre nesiguranță și încercări de marketing.

14. Ne poți spune câteva cuvinte despre hobby-urile tale?

În ultimul timp a devenit un lux să am un hobby oarecare, chiar mă axez doar pe ceea ce este mai important. Mă relaxez cu o cană de ceai, stând lângă fereastră, citind o carte sau practicând Yoga (pe care am abandonat-o în ultimul timp). Scrisul nu a fost o consecință a practicii Yoga, dar datorită acestei discipline, a exersării stării de meditație, mă pot deconecta foarte ușor, pot intra într-un soi de transă propice scrierii chiar și în mijlocul unui mall. Este un fenomen interesant de studiat, seamănă cu o retragere tentaculară din proiecția fizic-senzorială într-o nemărginire, într-o stare intens creatoare, nelimitată.

15. În final, dorești să le adresezi câteva cuvinte cititorilor…?

Dacă este ceva ce am învățat până acum și cititorii sunt dispuși să reflecteze o clipă la acest lucru, atunci le doresc să își găsească adevăratul talent (ce este pus la vedere încă din copilărie), să creadă în el și să trăiască autentic. Faceți tot posibilul să fiți fericiți, încercând pe cât posibil să nu-i faceți nefericiți pe cei din jur. Vă îmbrățișez cu multă căldură!

Îți mulțumesc, încă o dată, pentru că ai răspuns la întrebări. Felicitări pentru realizările de până acum și multă inspirație și succes în viitor!