Amintire de dor
În camera călduroasă
Ne-adunăm cu toții.
Bunica e bucuroasă
Că-și vede nepoții.
Iar bunicul, așezat,
Ne îmbrățișează.
De nepoți e-nconjurat
Și fața-i luminează.
Dar pe când dau să clipesc
Amintirea trece…
Degeaba în jur privesc:
Totu-i gol și rece.
A fost doar o amintire
Născută din al meu dor,
O clipă de fericire
C-am văzut iar chipul lor.
