„Frumuseți monstruoase” – Marina Neagu

 

Pe când am citit cartea „Frumuseți monstruoase”, de Marina Neagu, încă nu aveam nici măcar în plan să îmi creez un blog, pe care să scriu despre cărțile pe care le citesc. Totuși, obișnuiam să postez pe Facebook părerea pe care mi-o lăsa cartea citită. Așadar, voi începe prin a vă prezenta scurta descriere pe care am făcut-o atunci acestei cărți:

„Încă o carte grozavă se adaugă listei mele de cărți citite. Încă fermecată de această carte, nu reușesc să găsesc cuvintele potrivite pentru a o descrie. Încărcată cu romantism și mister, această poveste fantasy este, categoric, un must-read! Încurcături, sentimente contradictorii, personaje interesante…toate se împletesc de minune în acest roman absolut fantastic! Verdict: mai vreau!!!”

Așa cum apare și în descrierea oficială a cărții, aceasta este o incredibilă combinație de fantasy, romance și acțiune. Mi-a plăcut enorm această carte, nu doar pentru povestea pe care autoarea a creat-o, ci și pentru că nu am reușit să o compar cu nici o altă carte citită.

În momentul în care deschizi această carte, pășești într-un tărâm cu totul ireal, locuit de personaje fantastice, din toate punctele de vedere. Acțiunea îi are în prim plan pe Gardieni, care sunt soldați ai Îngerilor, și pe Umbre, care sunt fiice ale demonilor. Așa cum este de așteptat, între cele două tabere se dă o bătălie grea, pentru că fiecare dintre cele două tabere își urmărește propriul său interes.

Personajul principal al cărții este Lara, o Umbră, care însă este deosebită de toate celelalte Umbre. Ea este crescută de un preot-Gardian, iar la 18 ani, se mută, împreună cu acesta, în Valea Îngerilor. Odată mutați acolo, viețile celor doi se complică, iar Lara cunoaște dragostea – una pe cât se poate de interzisă. Lara și Adrian sunt sortiți să fie împreună, după cum arată toate semnele. Însă pe parcursul poveștii, lucrurile se complică, în special în momentul în care în viața lor apare un alt potențial predestinat al Larei, Sebastian.

Cititorul este ținut în suspans pe parcursul întregii cărți. Unul dintre lucrurile care mi-au plăcut în mod deosebit a fost modul în care personajele sunt create și prezentate. Autoarea dă dovadă de un talent deosebit, întrucât reușește să mențină curiozitatea cititorului, și să îl determine să își pună veșnica întrebare: „oare cine este personajul negativ?” Părerea cititorului, pe măsură ce citește cartea, se schimbă constant, în încercarea de a descoperi cine este cu adevărat în spatele taberei Umbrelor.

După tot suspansul creat pe parcursul cărții, după modul impresionant în care fantasticul se îmbină cu romantismul, finalul ne ia, totuși, prin surprindere. Chiar dacă bănuim cine se ascunde în spatele întregii povești, autoarea reușește să ne dea o „lovitură finală”, în momentul în care adevărul iese la suprafață.

Dar cum se desfășoară evenimentele, ce personaje apar, și cum se termină totul, veți afla doar citind cartea.