„După ce te-am pierdut” – Jojo Moyes

 

După ce am citit „Înainte să te cunosc”, era inevitabil să nu îmi doresc să citesc și continuarea acestei cărți frumoase. Având în vedere finalul trist al primului volum, eram destul de curioasă cum ar putea autoarea să continue povestea Louisei, după pierderea lui Will. Ei bine, am rămas plăcut surprinsă de continuarea poveștii, expusă în volumul „După ce te-am pierdut”.

Încă de la început, această carte mi s-a părut mai bună decât primul volum. Pentru cei care nu ați citit-o încă, probabil o să vi se pară o prostie ce spun, însă chiar îmi susțin opinia. De ce? Pentru că mi-a plăcut modul în care autoarea a reușit să creeze o continuare a poveștii Louisei. Mi s-a părut mai ușor de citit, deoarece personajele sunt mult mai multe, iar întâmplările mai intense, mai diversificate. În această carte, așa ca și în prima, trăim fiecare clipă alături de personajele prezentate, luăm parte la bucuriile și suferințele lor, ne bucurăm de micile reușite, și ne agităm în momentele de plin suspans pe care autoarea le-a creat cu măiestrie.

Așa cum este de așteptat, o întâlnim de la început pe Louisa Clark, aflată într-o suferință profundă, așa cum a lăsat-o moartea lui Will. Cu gândul mereu la el, Louisa încearcă să-și refacă viața, să trăiască, așa cum Will ar fi sfătuit-o. Însă lucrurile nu se rezolvă întotdeauna atât de ușor pe cum am putea crede, astfel că ea pare să nu reușească să facă nimic util cu viața ei. Asta până când nu apar diverse persoane, care îi vor da întregul Univers peste cap.

Sam, paramedic și șofer de ambulanță, îi salvează viața, moment de cotitură pentru viitorul ei. Mai târziu, aflată în plin proces de recuperare, Louisa primește o vizită neașteptată de la… fiica lui Will, Lily. Un adevărat șoc la început, această întâlnire inedită o face pe Louisa să își schimbe planurile, să accepte o slujbă pe care o detestă, și să renunțe la o șansă de a ajunge la New York. Deși este aspru criticată de cei din jur pentru deciziile ei, nimic nu o face pe eroina noastră să dea înapoi din ceea ce și-a propus – și anume, să îi rămână alături lui Lily, atât timp cât aceasta are nevoie de ea.

Cu un suflet la fel de bun, așa cum o cunoaștem din primul volum al seriei, Louisa încearcă din răsputeri să îi ajute pe cei din jurul ei. Dar, mai presus de orice, se consideră într-o oarecare măsură responsabilă față de Lily, căreia îi devine foarte apropiată. Pentru a reuși în obiectivul pe care și l-a propus, ea trebuie să treacă peste numeroasele bariere care îi ies în cale, și să țină piept întregii sale familii, dar și altor persoane.

Iar în ceea ce-l privește pe Sam, nici aici lucrurile nu sunt cu mult mai simple. Deși simte o atracție puternică față de bărbatul care i-a fost alături într-un moment de răscruce din viața ei, Louisa refuză să cadă, din nou, pradă sentimentelor, a iubirii. Dar oare iubirea chiar întreabă dacă este bine-venită, sau se cuibărește în inima fetei, fără a-i da posibilitatea de a alege ce vrea?

Deoarece vreau să vă las pe voi să descoperiți minunata aventură prin care trece Louisa Clark în acest volum, nu vă voi desluși prea multe detalii. Însă o să vă spun că mi-a plăcut mult mai mult decât primul volum, pentru că mi s-a părut că are mai multă acțiune, mai multe scene de suspans, mai mult romantism, dar transmite și aceleași emoții profunde, ca și prima carte.

Acțiunea mi s-a părut mai intensă, iar detaliile ușor plictisitoare au fost înlocuite cu scene interesante. Personajele apar schimbate, mai evoluate și mai încărcate de diverse sentimente. În acest sens, o să vă ofer ca exemplu două personaje, și anume Josie Clark și Camilla Traynor.

Josie, mama Louisei, se transformă din casnica ideală și supusă, într-o feministă convinsă, care pare determinată să își subjuge soțul. De cealaltă parte, o găsim pe Camilla, mama lui Will, care dintr-o avocată temută, de succes, devine o femeie tristă, închisă în carapacea ei, și pierdută în gândurile și amintirile unui trecut dureros. Cum vor evolua lucrurile pentru fiecare dintre ele, dar și pentru restul personajelor, veți afla doar citind cartea.

În ceea ce privește finalul acestei cărți, mie mi s-a părut că este scris într-o manieră care permite o eventuală continuare, dar nu neapărat o cere.