Bunica

bunica

Bunica

 
Bunica plânge pe un colț,
lacrimi șterge cu-al ei șorț.
Ar vrea să-și vadă nepoții,
să se-adune iar cu toții.
 
Copiii ea și-a crescut,
cât de bine a putut.
Să-i vadă realizați,
la casa lor așezați.
 
Iar acum plânge, sărmana,
că nu vin să-și vadă mama.
Că-i bătrână, și-i e teamă,
poate Cerurile-o cheamă.
 
Și n-apucă să-i mai vadă,
cum se-adună toți la poartă.
Și cum veseli o sărută,
înainte să se ducă.

0 thoughts on “Bunica

Spune-mi părerea ta :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: