Poezii scrise de tata

Astăzi, vorbind cu o persoană deosebită, mi-am amintit că în trecut, pe vremea când încă mai aveam timp și inspirație, scriam poezii. Mai mult, mi-am amintit că două dintre poeziile mele au primit și replică de la tatăl meu. Poate ar fi trebuit să le postez pe blog mai de mult, poate i-ar fi plăcut, dar vreau să cred că de acolo de unde e, se bucură și acum că le postez.

 
Replica tatălui meu la poezia „Casa bunicilor”:
Am plâns ades de dorul lor
Si- mi amintesc de ei adesea
Si plâng acum, cutremurat de dor
Din clipa-n care ti-am citit povestea.
Lacrimi siroaie-mi udă fața
Și pentru ei mă rog mereu
Chiar dacă știu că în curând
Ne-om întâlni acolo sus, în cer.
 
Replica la poezia „Întoarcere în timp”:
Citind a tale versuri
Mă bucur,ma-nfior
Si inima mie plină
De amintiri și dor.
 
Mi-e dor de casa noastră
Frumoasă dar pustie
Nimeni în prag n-așteptă
Copiii acasă iarăși să le vie.
 
Ei au trudit o viață
Să ne învețe carte
Si-odată învățați
Noi am plecat departe.
 
În fiecare săptămână
Ne întorceam acasă
Iar ei ne așteptau cu drag
Si multe bunătăți pe masă.
 
Acum s-au dus în ceruri
Lasandu-ne în piept durere
Eu nu le spun însă adio
Le spun la revedere.

8 thoughts on “Poezii scrise de tata

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *